Poezie Dinescu Emilia Dana

 1647. DUBLĂ PERSONALITATE  În mine e o luptă, pe viață și pe moarte, Doar cine e în viață, să înțeleagă poate,  E binele și răul, e apa și cu focul, Doar cine mai trăiește, poate pricepe jocul. În mine e durere și multă fericire,  Aș vrea să am putere, să înving doar prin iubire,  Să înving ce-i răutate, ce nu-i curat, aș vrea, De dai mâna cu răul, mâhnirea este grea.  În mine este teamă, dar și curaj ascuns, Curajul este pur, el vine doar de sus,  În mine e răbdare, dar ca vulcanul stă, E gata să erupă, chiar furia, sunt tristă.   Un amalgam e-n mine, mă tem, nu mă cunosc,  Aș vrea să fiu mai bună, dar nu pot, recunosc,  Se dă o luptă în mine, între divin și rău, Dar știu că după mine, eu pot fi chiar călău.  Cam asta se întâmplă, așa mă văd, mă tem, Nu vreau să învingă răul, nu vreau nicicând să gem, Eu vreau să fiu lumină, să luminez aș vrea, Pe cerul vieții tale aș vrea să fiu o stea. Aș vrea să dau căldură și gheața să to...

 1646. GÂNDURI  Cel mai bun prieten al omului a fost dintotdeauna Dumnezeu, El este sprijin, siguranță, atunci când totu-i greu, Dar este un adevăr pe care îl simțim neîncetat,  Avem nevoie și de prieteni pe pământ; e adevărat, E timpul de pe urmă și nu-i loialitate, Nu avem siguranță și nu mai e dreptate, Singurătatea-i grea, căci omul e ființă socială,  A fost lăsat să aibă un sprijin, o viață ideală.  Orientare nu-i, când e tristețe în singurătate,  Nu simți un sprijin și nu vezi bunătate,  Căci prietenia e busola inimii, ce-n toate te conduce, Un prieten la nevoie aduce-n viață dulce, Îți îndulcește clipa, un sprijin poate fi, De ai un prieten bun, e drept a-i mulțumi.            Emilia Dinescu

 1645. SCRISOARE PENTRU BĂIATUL MEU  Dragul meu, nu scriu aceste rânduri, doar de dragul scrisului,  Nici doar ca temă de gândit, soția, partenera tăcută a destinului, Eu scriu aceste rânduri, nu ca o provocare, ci scriu doar din iubire, Printre cuvinte, rime, căci îți doresc din suflet să simți doar fericire.  Să pui pe primul loc soția și copilul, devoțiune casei ce ai format acum, Nu e complicitate, doar mama-ți poate spune, că ai pornit pe un nou drum, Un drum necunoscut, dar cu o evoluție frumoasă, minunată,  Căci din iubirea voastră ai o comoară-n casă, aveți fată.   Aș vrea să fie bine, rezistență în căsnicie vă doresc,  Sunteți ai mei și vă iubesc, de aceea spun din suflet ce gândesc,  Accept o provocare, dar scriu din tot ce simt, scriu ca o mamă,   Din suflet scriu, aș vrea în căsnicie să aveți iubirea ca o armă.             Emilia Dinescu

1644. MAMA - ÎNGERUL PĂZITOR AL COPILĂRIEI  Ei nu i-a fost ușor, dar multe a învins,  Îngerul păzitor al copilăriei mele, am multe de zis, A purtat grea povară, protecție mi-a dat,  Din prea multă iubire, pe ea s-a abandonat, Nu mai conta nimic, în liniște trăia,  Doar siguranța mea, eu știu, ea o voia, Mi-a pus tandrețe în suflet, o spun cu siguranță,  Îi mulțumesc mereu că mie mi-a dat viață.          Emilia Dinescu  

 1643. BUNICA, CUFĂRUL DE HAR ȘI ÎNȚELEPCIUNE  Sunt ardeleancă și mă mândresc, Eu de bunica mi-amintesc, Era micuță dar blajină,  Cu ochii plini doar de lumină.    Cu sufletul doar bunătate,  Avea un calm mult mai aparte,  Cu echilibru în viața ei, Puteai un sfat util să iei, Era femeie specială,  Familiei i-a fost loială, Nu avea nici o superstiție,  Dar ținea la tradiție. Este modelul meu, vă spun, Ca ea să fiu, eu îmi propun, Doresc să am doar bunătate,  Un calm desăvârșit în toate, Mă rog la bunul Dumnezeu,  Ca harul Lui să-l am mereu, Să fiu cufăr de har și înțelepciune,  Eu port în piept această rugăciune.         Emilia Dinescu

 1642. FEMEIA, FLACĂRA CARE NU SE STINGE Femeia, flacăra care nu se stinge, înzestrată cu reziliență, Are forță divină, dar nu o simți, decât când în absență, Simți că nu e speranță, nu e forță de a trece peste durere,  Nu e nimic, de nu-i femeia, chiar totul piere. Femeia e iubire, e flacăra care nu se stinge, e totul, Intensitate în suflet, speranță supremă, nu o oprește votul, Chiar dacă-i ignorată sau dată la o parte, nu îi pasă,  Femeia, flacăra care nu se stinge, cât e în viață, nu se lasă.         Emilia Dinescu

 1641. GÂNDURI  În tăcere, un sacrificiu nescris în legea firii, femeia trăiește,  Cu grijă și blândețe, noblețe și har, ea iubește, Iubire dăruită din suflet, nu e sacrificiu, deși se jerfește, E numai iubire, iubire ce-n jur parfum și balsam dăruiește, Se revarsă în valuri, cu grijă îi inundă pe toți,  Când este din fire, blândețe, noblețe, nu poți  Să treci în tăcere, un sunet prelung de uimire tu scoți,  Asta-i iubire, e tot un întreg, nu sta să socoți.           Emilia Dinescu

 1640. GÂNDURI DE MAMĂ ȘI BUNICĂ  Dumnezeu, în mila-i mare, mi-a dat harul de a fi mamă, Chiar dacă nu mi-a dat fată, n-am făcut din asta dramă,  Dumnezeu mi-a dat băieții, ei mereu m-au mângâiat,  N-am fost mama ideală, dar ei m-au încurajat.  Cu iubire i-am crescut și le-am dat învățătură,  Am vrut să-i îndrept spre bine și am fost o mamă dură, De curând, eu am și fată, băiatul s-a însurat,  Mi-a adus în casă fată, fata mea zâmbet mi-a dat.  De curând sunt și bunică, optimism în pieptul meu,  Acum am chiar două fete, cadou de la Dumnezeu,  Lecție de dărnicie am primit prin acest dar, Simt o mare bucurie, mulțumesc în rugă iar.   Inspirație în versuri, aș vrea să pot să exprim, Dar cuvintele-s puține, căci ce simt, este sublim,  Am băieți și am și fete, un cadou nemeritat,  Ce îl vreau în veșnicie, strig la cer neîncetat.          Emilia Dinescu

 1639. OGLINDA CARE REFLECTĂ INFINITUL FEMININ Oglinda care reflectă infinitul feminin e caracterul,  Nu trebuie să spun mai mult, acesta e misterul, Transcendență peste toate, emoție sublimă, Femeia ce-i frumoasă, prin viață se exprimă.   Un adevăr îl spun, aș vrea să îl transmit,  Complexitate-n vorbe ce se transformă în mit, Îmbrățișare în versuri, în rime mă exprim, Doar faptele-s oglinda care reflectă infinitul feminin.           Emilia Dinescu

 1638. ÎNCURAJĂRILE MAMEI Incurajările mamei rădăcini de oțel, flori de vis, Putere divină de sus când o rugă a zis, Grație rugăciunii, din suflet, strigată cu durere,  Copilul învinge necaz și prinde putere, Stabilitate simte când știe că mama se roagă mereu,  Visare și aripi, credință, e bun Dumnezeu, E real, autentic, autenticitate găsim în Scriptură,  Putere, grație, pace, stabilitate fără măsură.             Emilia Dinescu

 1637. GÂNDURI PENTRU VOI  Am primit ca provocare, lumea strânsă în brațul soției,  Și m-am gândit ce pot să scriu, să dau viață hârtiei,  Și ce cuvinte să aștern, ce gânduri să exprim, Cum aș putea pe această temă să spun, ce ne dorim. Nu vreau ca să vorbesc de mine, eu scriu doar pentru voi, Sunteți la început de drum, scriu pentru amândoi,  Când te-ai născut, băiatul meu, mi-ai adus alinare, Când ai plecat la casa ta, am simțit provocare.  Dar cu căldură vreau să spun că nu îmi doresc noră,  Doresc să am o fată, eu, o fată ce adoră,  Ca siguranță să îți dea, să stea la brațul tău,  Să fiți uniți pentru vecie, la bine și la rău.  Iar tu să îi dai mângâiere când este întristată,  Să n-aibă lacrimi pe obraz, căci este a mea fată, Și să nu uiți, băiatul meu, tu ești puterea ei, Când simți că este obosită, în brațe să o iei. Lumea strânsă în brațul soției e plină de iubire, În palmele soției tale găsești doar dăruire,  S-o prețui...

 1636. ÎN CAMERA DE SUS  În camera de sus strigăm la Tine, Doamne, Să ne hrănim cu Tine, să nu ne fie foame, Să te avem în noi, când trecem prin durere,  Tu ești etern și veșnic și Tu ne dai putere. Strigăm în rugă, Tată, credința să nu scadă,  Cărarea e îngustă, nu vrem nimeni să cadă,  Ispitele sunt multe, satana e turbat, E timpul de pe urmă, poporu-i încercat.  Suntem o grupă mică, dar ne luăm de mână,  Începem tot cu rugă și această săptămână,  Noi nu suntem nimic, Tu ești puterea noastră,  Te așteptăm să vii, cu ochii pe fereastră.  Avem Cuvântul Tău prin care ne vorbești,  Deși nu merităm, noi știm, Tu ne iubești, Tu ne-ai adus aici, prin harul Tău trăim,  Ajută-ne, să credem, să nu ne opintim. Venim uniți în rugă și  cerem îndurare,  Să nu ne părăsești în crunta încercare,  Să nu cădem pe cale, orice ar fi să vină,  Tu ne ești călăuză, doar Tu ne ești lumină. E timpul de pe urmă și cernerea-i la ușă,...

 1635. MAGIA DRAGOSTEI VOASTRE Sunteți copiii mei și vă iubesc nespus, Magia dragostei pe voi aici v-a pus, Sunteți chiar diferiți și totuși împreună, Și sper ca pe vecie aceasta să rămână.  În provocarea asta la voi eu m-am gândit,  De aceea provocarea ușor eu am primit,  Magia dragostei să fie între voi, Să întrețineți focul iubirii amândoi.   Va fi și greu vreodată, dar voi să fiți uniți,  Chiar dacă, poate, plângeți, mereu să vă iubiți,  Să nu lăsați durerea să îngroape chiar iubirea, Magia dragostei aduce fericirea.  Poate-i puțin pe masă și portofelul gol, Dar dragostea învinge, puteți avea control, Cu dragoste fierbinte invingeți tot ce-i greu, De vă luați de mână, luptați cu Dumnezeu.   Să vă iubiți mereu, nu vă culcați certați,  De v-ați certat o dată, pe loc vă împăcați,  Magia dragostei s-o țineți ca făclie,  Căci dragostea e totul, e totul pe vecie.           Emilia Dinescu

 1634. RAIUL DE LÂNGĂ NOI Raiul de lângă noi este iubirea, Iubirea este totul, aduce fericirea,  Iar fericirea-i pură când luptă amândoi, Iubirea este luptă, nu este un război.   O luptă se câștigă cu iubire, Căci raiul dragostei e fericire, Raiul de lângă noi e ce iubim, În raiul nostru să ne regăsim.        Emilia Dinescu

 1633. GÂNDURI PENTRU VOI  Am primit ca provocare, lumea strânsă în brațul soției,  Și m-am gândit ce pot să scriu, să dau viață hârtiei,  Și ce cuvinte să aștern, ce gânduri să exprim, Cum aș putea pe această temă să spun, ce ne dorim. Nu vreau ca să vorbesc de mine, eu scriu doar pentru voi, Sunteți la început de drum, scriu pentru amândoi,  Când te-ai născut, băiatul meu, mi-ai adus alinare, Când ai plecat la casa ta, am simțit provocare.  Dar, cu căldură, vreau să spun că nu îmi doresc noră,  Doresc să am o fată, eu, o fată ce adoră,  Ca siguranță să îți dea, să stea la brațul tău,  Să fiți uniți pentru vecie, la bine și la rău.  Iar tu să îi dai mângâiere când este întristată,  Să n-aibă lacrimi pe obraz, căci este a mea fată, Și să nu uiți, băiatul meu, tu ești puterea ei, Când simți că este obosită, în brațe să o iei. Lumea strânsă în brațul soției e plină de iubire, În palmele soției tale găsești doar dăruire,  S-o preț...

 1632. CÂND FEMINITATEA DEVINE POEZIE Când feminitatea devine poezie,  Versuri suave fără cuvinte scrie, Chiar dacă nu-s cuvinte, e lumină,  Și poezia e emoție divină, E înțelepciune amestecată cu iubire, Un cocktail de pură fericire, Un zâmbet și o lacrimă furată,  Aceasta e feminitatea adevărată.             Emilia Dinescu