Poezie Dinescu Emilia Dana

 1818. ÎN CAMERA DE SUS  E timpul rugăciunii în camera de sus, Eu stau acum de vorbă cu Domnul meu, Isus, Ștafeta rugăciunii eu, iată, am preluat,  E timpul meu de rugă, e timpul minunat.   Cu listele ce-s scrise eu vin lângă altar, Mă rog fierbinte, Tată, căci astăzi este har, Dar mâine nu se știe, ce va fi, cum va fi, Dar știu, cu siguranță, curând Tu vei veni. De aceea vin la Tine cu listele în mână,  Le pun la poala crucii și-n astă săptămână,  Sunt nume multe, Tată, copii ce au rătăcit,  Au rătăcit cărarea, demult ei te-au iubit. Și lista este lungă, bolnavi sunt mulți, sunt grav, Poporul Tău azi plânge, poporul e bolnav,  Sunt boli fără de leac, durerea este mare,  Tu ești al nostru Medic, a noastră alinare.  În camera de sus strigăm toți împreună,  În rugăciune sfântă poporul se adună,  Îți cerem harul Tău și ploaia Ta târzie,  Curând se închide harul, noi știm ce o să fie.           ...

 1817. RUGĂCIUNE Îți mulțumesc din suflet, Tu ne-ai adus aici,  Din groapa suferinței ai vrut să ne ridici,  Ne-ai scuturat de colb și ne-ai spălat pe tină,  Și ai murit pe cruce, fără să ai vreo vină.  Noi suntem vinovați, căci noi te-am răstignit,  Prin faptele murdare, prin tot ce am greșit,  Tu ai înviat demult, te răstignim mereu, Deși cunoaștem totul, păcatul este greu.  Miroase greu în juru-mi, a hoit și stricăciune,  Eu sunt murdară, Tată, am multă întinăciune,  Dar vin la poala crucii, vreau să mă curățești,  Sunt cea mai păcătoasă, dar știu că mă primești.  N-avem haina curată, la nuntă cum venim, Te rog, ne curățește, căci vrem să te întâlnim, Să te întâlnesc și eu, cu frații mei, doresc, Doresc cu ardoare cerul, eu vreau să te întâlnesc.            Emilia Dinescu

 1816. RUGĂCIUNE DE MULȚUMIRE  Eu vin la rugăciune și vreau să-ți mulțumesc,  În camera de sus eu pot să te întâlnesc,  Nu-s singură aici, în camera de sus, Sunt frații mei în Domnul, sunt frații lui Isus. Am fost orfani cu toții, dar Tu ne-ai înfiat,  Eram ai nimănui, Tu un statut ne-ai dat, Sunt fiu de Rege acum, sunt fiică de Împărat,  Suntem din neam de soi, i-atât de minunat.             Emilia Dinescu

 1815. GÂNDURI  Inima mea vorbea dialectul Tău, dar eu nu înțelegeam,  Fără apartenență, în lumea asta mare rătăceam,  Eram pribeag în lume, un călător al nimănui, spre nicăieri,  Accent puneam pe mine, dar fără crez nu poți să speri. Chemare am auzit, dar glasul nu l-am recunoscut,  Căci recunoaștere găsești în tot ce ai cunoscut, Dar eu nu cunoscusem, deși m-ai căutat și m-ai iubit,  Eu rătăceam în muzică și vers necontenit.         Emilia Dinescu

 1814. PE GOLGOTA INIMII...  Pe Golgota inimii tale urcușul este greu, o iei la vale, Agață-te de cruce, doar sângele divin te ține azi pe cale, O rană a primit Hristos, păcatul tău și al meu l-a răstignit, Dar încă e chemare, El a murit doar pentru că pe tine te-a iubit.    Este păcat să nu asculți chemarea, căci jertfa s-a făcut,  În calea ta e sânge, la cruce ai fost prezent cu ce ai făcut, Chemare ți se face, Hristos încă ne cheamă și așteaptă,  Ești pregătit să urci cu El pe calea dreaptă?!...             Emilia Dinescu

 1813. RUGĂCIUNE DE DIMINEAȚĂ  În camera de sus eu, iată, am venit,  În zorii dimineții, Tu, Doamne, m-ai trezit,  Îți mulțumesc din suflet că astăzi mai trăiesc,  În camera de sus eu pot să te întâlnesc.  Prin harul Tău puternic eu am ajuns aici,  Trăiesc doar cu speranța ca Tu să mă ridici, Să mă ridici în slavă, pe nori să te întâlnesc,  În dimineața-n care chiar norii se topesc. Sunt zorii dimineții și soarele e sus, Eu nu am nici un merit, nimic bun n-am adus,  Doar murdărie multă și o inimă zdrobită,  În camera de sus eu sunt mai fericită.  E locul minunat, e locul de întâlnire,  Vorbesc cu Tine, Doamne, caut a Ta privire, Dar simt o mână caldă, îmi spui să mă opresc,  E timpul rugăciunii, eu vreau să îți vorbesc.  Tu vrei să-mi dai odihnă în alergarea mea, Cunoști ce am nevoie, Tu ști cât sunt de rea, Doar bunătatea Ta, mereu mă liniștește,  Privesc spre cruce, Tată, căci crucea mă împlinește.   ...

 1812. GÂNDURI  În camera inimii tale plouă cald, Te uiți în trecut, e Hrist' crucificat, E liniște deplină și picuri simți curgând,  Sunt lacrimi de durere și o frunte transpirând. Un zâmbet este viața, și ne-a zâmbit Hristos,  Ferestre către cer e sufletul frumos,  Un abur este fapta, credința este vie, Rămânem, dar cu toții, în sfântă părtășie.        Emilia Dinescu

 1811. ȘOAPTA PĂCATULUI  Șoapta care m-a despărțit de Tine, Deși eu știu că lângă Tine-i bine, Șoapta păcatului perfid m-a îndepărtat,  De lângă Tine, Doamne, am plecat. Fără fărâmă de regret, doar cu răceală,  Am mers, cum am dorit, doar în greșeală,  Ecou puternic mi-a adus a Ta absență,  Mă îndepărtam mai mult de a Ta prezență.   Răceală în mine s-a format, o gheață,  Dar în sfârșit, acum, de dimineață,  În rugă am căzut și am strigat,  Eu, păcătosul, sunt un păcătos salvat.          Emilia Dinescu

 1810. GÂNDURI DE PRIMĂVARĂ  Ninge sublim,  Sub adierea vântului fugar,  Se scutură din ram, Petale din copaci acoperă pământul, E vântul,  Dar nu este zăpadă,  Sunt fulgi de prun și vișin, Petale ce licoarea o poartă ca amprentă, E minunat, Ninsoarea primăverii încarcă azi pământul,  O știe numai vântul Ce îmi trimite gândul,  De a scrie o poezie cu multă bucurie, De slavă Celui sfânt,  Ce aduce pe pământ  O primăvară vie, Există bucurie!         Emilia Dinescu