Gânduri
2142. GÂNDURI De la o vârstă suntem puțin tăcuți, Ne place, nu ne place, nu suntem prefăcuți, Dorim un echilibru, căci timpul este scurt, E dor de vindecare, un dor ce nu-i mărunt. În toamna vieții noastre, noi toamna o iubim, Privim cum cade o frunză, de ar mai sta puțin, De vine iarna rece, noi singuri ne simțim, E timp prea scurt de toate, nu vrem să-l risipim. Tăcerile se așează cuminți, se îmbracă în amintiri, Sunt haine grele, aspre, sunt multe opintiri, Un echilibru ai vrea cu primăvara vieții, O lacrimă fugară în timpul dimineții. Emilia Dinescu