Gânduri

 2142. GÂNDURI 

De la o vârstă suntem puțin tăcuți, 

Ne place, nu ne place, nu suntem prefăcuți,

Dorim un echilibru, căci timpul este scurt, 

E dor de vindecare, un dor ce nu-i mărunt.

În toamna vieții noastre, noi toamna o iubim, 

Privim cum cade o frunză, de ar mai sta puțin, 

De vine iarna rece, noi singuri ne simțim,

E timp prea scurt de toate, nu vrem să-l risipim.

Tăcerile se așează cuminți, se îmbracă în amintiri, 

Sunt haine grele, aspre, sunt multe opintiri, 

Un echilibru ai vrea cu primăvara vieții, 

O lacrimă fugară în timpul dimineții. 

          Emilia Dinescu