Poezie Dinescu Emilia Dana

 1499. POVESTE ÎNTRE FILE DE JURNAL  Între file de jurnal și vise de noiembrie aștern a mea poveste,  Nu este doar imaginar, realitate este,  Nu vreau să pară languros, dar nici apoteotic,  Încerc să vă vorbesc prin vers, nu vreau să scriu haotic. Aș vrea să merg cu versul meu în zarea cea albastră,  Eterul tot să îl cuprind ca pasărea măiastră, Doar epifanie să fie, Cuvântul s-a întrupat, S-a răstignit, apoi se știe, la cer s-a înălțat.  Povestea mea este eternă, etern e Domnul meu, Aș vrea să scriu o poezie, acum și chiar mereu Într-un jurnal am s-o ascund, s-o port cu al meu vis, Aș vrea să scriu și-n paradis, căci pe pământ am scris.        Emilia Dinescu

 1498. GÂNDURILE UNEI ORĂȘENCE Tumultul vieții în oraș atât ne obosește,  În ritm alert ne trece ziua și viața se grăbește,  În grabă noi plecăm de acasă și nici nu ne rugăm,  Se pare că nu ne mai pasă, prin ploaie noi plecăm, Realizăm mai mult nimic, e doar monotonie, Pașii grăbiți pe asfaltul umed se aud ca melodie Sau ca ecou sinistru, gol, într-un vacarm sălbatic, Trec zilele, mă trec și eu, nimic nu e  romantic.         Emilia Dinescu

 1497. UN ALT FEL DE SFÂRȘIT DE OCTOMBRIE  Povestea mea de viață așa a început , La începutul toamnei pe lume m-am născut, Dar vreau să vă vorbesc de cum am renăscut, Din clipa când pe Domnul eu chiar l-am cunoscut.  Poveștile începute la sfârșit de octombrie-s frumoase, Sunt pline de suspans și sunt misterioase,  Povestea mea e altfel, frumoasă amintire, Căci din cenușa morții e renăscut iubire. Eu nu-mi găsesc cuvinte, vorbesc din plinul meu, Preaplinul ni-l aduce doar Bunul Dumnezeu,  Inspirație nu am, nu știu ca să descriu, Ce am simțit în clipa când am știut, ce știu.  Călătoria vieții m-a dus pe multe căi,  Pe pielea mea aflat-am că oamenii sunt răi, Nu este un mister, nu sunt mai bună eu, Eu știu că este bun doar Bunul Dumnezeu.         Emilia Dinescu

 1496. GÂNDURI PLINE DE SPERANȚĂ  Stau în fața crucii, privesc marmura rece, Nu cred că suferința din suflet îmi va trece,  Doar dorul, stins în frunze cu lacrimi îmbibate,  E cel ce este martor, doar el le știe toate. Nu este nici o taină că tata a plecat, El doarme adânc acum și totu-i nemișcat,   O umbră am în suflet, un of ce-i dureros,  Nu știu dac-al meu tată, primit-a pe Hristos.  Adânc în suflet am un dor, e dorul meu, Nu-l înțelege nimeni, doar Bunul Dumnezeu,  Aș vrea să știu că tata e printre mântuiți,  Când Domnul va veni, mulți morți vor fi treziți.   Nu este întuneric, nu este nici un chin, Moartea e numai somnul, cu toții adormim,  Nu este nici o umbră, e scris chiar în Cuvânt, Vor învia din moarte când vine Domnul sfânt.  Vor învia creștinii ce sunt în nemișcare, Atunci când mii de îngeri cu Hrist' vor fi în zare, Acum e întuneric, curând va fi lumină,  Cei credincioși în slavă vor fi, nu în țărân...

 1495. GÂNDURI  Sunt o femeie dificilă, eu spun mereu cam ce gândesc,  Doresc să îți vorbesc în față și nu îmi place să bârfesc, Par rece, uneori de piatră, asta sunt eu, nu lingușesc, În suflet sufăr  foarte tare, fiindcă din suflet eu iubesc.  Nu sunt născută de curând, sunt în etate, dar mi-e bine, Nu sunt expertă în prea multe, accept un sfat atunci când vine, Îmi place să învăț din toate, îmi place să vorbesc în rime, Aș vrea să fiu bine înțeleasă, să nu vorbesc doar cu cruzime.               Emilia Dinescu

 1495. RITMUL TOAMNEI PRINTRE CLIPE Ritmul toamnei printre clipe este același zi de zi, Însă timpul pare scurt când ești fericit, să știi,  Când plutești de fericire totul este ca în nori, Cu delicatețe multă poți să spui că tu chiar zbori, Grație și eleganță e ușor ca să zărești  Când împins de fericire printre nori parcă plutești.  Ritmul toamnei printre clipe este lung și parcă amar, Efemeritate este când necazu-i la hotar, Durerea când te pătrunde, libertatea n-o mai simți,  Timpul stă parcă pe loc, tu tot răul îl presimți, Când înoți în ape tulburi, timpul este comprimat, Plângând, strigi în rugăciune, îți dorești să fi salvat. Ritmul toamnei printre clipe este același, trecător,  E etern sau efemer, depinde de autor, Să ne agățăm de Domnul în necaz și-n bucurie, Grație doar rugăciunii timpul este mărturie, Timpul este amintire ce plutește cum dorim, Ritmul toamnei printre clipe ni-l facem spunând amin.           Emilia Dinescu...

 1493. GÂNDURI PE COVOR DE FRUNZE Eu sunt născută toamnna, deci toamna o iubesc,  M-aplec să scriu pe brumă, să spun ce îmi doresc,  Prin ceață văd o rază, ce-i scris se va topi, Dorința mea de suflet, cu tot s-ar contopi. M-așez sub un castan, lângă un măr bătrân,  Privesc cum pică frunza, o rugă eu îngân, Vorbesc cu Dumnezeu și vreau să-i mulțumesc Că eu sunt sănătoasă și pot să îl slăvesc.   Covorul ruginiu îl vreau ca așternut,  Aștept, vreau de la soare un călduros sărut,  Pictez imaginar cu galben raza caldă,  Mă culc pe pat de frunze, aș vrea mai mult să cadă.  Mă contopesc cu tot, sunt frunză printre frunze, În crengile golașe zăresc chiar niște pânze,  Mă zbat puțin în frunze și fac un fluturaș, Exact ca și-n zăpadă când e un covoraș.  Adio, pică frunza, nu vreau să mă întristez,  Eu știu că va renaște  curând, ca și al meu crez, Pe patul ruginiu m-așez la rugăciune, Orice a creat Domnul, este a Lui minune....

 1492. LA MULȚI ANI, ANA! E ziua ta și mulți îți scriu urare De la mulți ani, mulți bani și poate mai mult soare, Eu vreau urarea mea s-o împletesc cu cerul, În suflet s-ai căldură, să nu cunoști ce-i gerul. Eu îmi doresc fierbinte să fi doar fericită,  Să-ți meargă bine-n toate și să fi împlinită, Pe tot ce ai pus mâna, mereu să îți sporească,  Să fi doar sănătoasă, credința să îți crească. Dar cel mai mult, chiar astăzi, îți spun ce îmi doresc,  Eu îmi doresc în ceruri cu tine să trăiesc,  Îți doresc cerul sfânt, îți doresc veșnicia,  Doar în eternitate vom găsi bucuria, Pământu-i efemer și efemere-s toate, Oricât ar fi de bune, în cer e plinătate,  Îți spun să iei Cuvântul, cu drag să îl citești,  Să îl primești pe Domnul și să te pocăiești.  Închei aceste rânduri cu la un veșnici ani,  La veșnici ani în ceruri, căci anii-s diafani,  Sunt oferiți de Domnul, cadou, El a murit,  El s-a jertfit pe cruce,  tu știi cât te-a ...

 1491. PRIETENEI MELE  Îți mulțumesc din suflet că ești prietena mea,  Atât la vreme bună, cât și la vreme rea, De multe ori mi-e milă că te încarc prea mult, Și te trag și pe mine în al meu grav tumult. Te rog, ca să mă ierți, de nu știu să ascult,  Mă port ca un copil, zici că nu sunt adult,  Cuvintele-s puține, nu știu să-ți mulțumesc,  Ești prietena mea bună, îți spun că te iubesc.  Te port în suflet dragă, te port în rugăciune, Ești ca o soră astăzi,  mai mult eu nu pot spune, Vorbesc cu Dumnezeu, vorbesc în ruga mea, Să te însoțească-n toate, cu tine, El să stea.             Emilia Dinescu

 1490.GÂNDURI DE SEARĂ  La gura sobei se coace o gutuie, Intensitatea focului mă învăluie,  Un ceai de scorțișoară beau în asfințit,  Îmi pregătesc o Carte de citit, E Cartea cărților pe care o iubesc, Splendoare, fericire eu primesc, Citesc și reflectez la ce am citit, Cu calm m-analizez, ce am greșit. O altă zi se încheie, o zi plină de har, Ca toate zilele ce le-am primit în dar, Mă plec la rugăciune și simt o strălucire,  Ca o sclipire umple a mea fire, Ca o reflecție firavă a Domnului Isus,  Îți mulțumesc din suflet, la rugă m-ai adus.          Emilia Dinescu

 1489. MULȚUMESC Dragi copii, azi m-am simțit divin, Am plâns de bucurie chiar puțin,  O gâză mică în brațe am ținut,  În suflet eu o țin de mai demult.  E buburuza noastră, e micuță,  Dar este fata noastră cea drăguță, Este averea noastră, a noastră bogăție, Ne umple sufletul de multă bucurie.    Nu am crezut că am să fiu bunică,  Pot spune chiar că am avut o frică,  Vă mulțumesc și vouă, întâi lui Dumnezeu,  Vă mulțumesc din suflet, și astăzi și mereu.             Emilia Dinescu

 1488. REFLECȚIE... LA TRECUT Am primit o provocare,  Iată-mi fac o cercetare,  Alunec înspre trecut, Cercetez ce am făcut,  Mă critic de am greșit, Nu-mi pare rău c-am iubit, Îmi pare rău c-am pierdut Timp... ce parcă l-am vândut,  N-am să îl recuperez, Merg înainte cu un crez, Trecutul e important, Dacă ești un pic distant, Trecutul este util, Dacă înveți să fi umil. Nu vreau să uit chiar nimic, Stați puțin, să vă explic,  Nu vreau să rup nici o filă,  Fiecare e utilă,  Lecția mi-am învățat,  Răul am îndepărtat,  Am pornit pe un drum nou. Nu credeți că sunt erou, Sunt un om ce a fost lovit, În trecut batjocorit,  Dar o ușă am ferecat  Și trecutul l-am lăsat. Am luat doar ce-i frumos,  Prezentul e luminos, Lecția mi-am învățat,  Chiar dacă am și oftat, Nu e important să uiți,  Trebuie să te ajuți,  Să înveți din ce a durut,  Să nu mai faci ce ai făcut. Eu am învățat că doare Să porți trecutu-n spinare,...

 1487. EMOȚIILE TOAMNEI Miros sublim de pe pervazul casei se împrăștie în tindă,  Mireasmă de dulceață, începe să cuprindă Nu numai casa noastră și curtea fain miroase, Îmi vin în amintire doar amintiri frumoase,  Mi-aduc aminte bine, cu nostalgie pură,  Când în bucătărie era multă căldură, În fiecare toamnă cum mama ne gătea Dulceață de gutui, borcane cu peltea. ******** Cam asta este toamna, emoție sublimă,  Și o compar acum cu dragostea divină,  Cât suntem pe pământ, noi mult ne bucurăm,  Ne bucurăm acum, mai mult noi așteptăm,   Îl așteptăm pe Domnul, pe nori El va veni, Cu nostalgie pură îl așteptăm, să știi,  Mireasmă de divin simțim în depărtare,  Suntem plini de căldură și dragostea e mare,  Curând se împlinește ce-i scris, e minunat,  Dulceața de astă toamnă în suflet mi-a intrat.         Emilia Dinescu

 1486. FARMECUL ORAȘELOR DE TOAMNĂ  Ies pe balcon, privesc cum tineretul se plimbă pe alei, E agitație în parc, cu energie-n piept, aleargă prichindei, Cu rolele sau bicicleta sau chiar în alergare, E viață-n parc, vitalitate, e energie mare, E totul plin de voioșie, culoare și speranță,  Chiar dacă nu e ca la țară, în parc încă e viață,  Covor de frunze ruginii, sunt chiar la îndemână,   Să faci un joc cu ai tăi copii, ținându-vă de mână.  Deși privesc de la balcon emoție profundă,  Vibrație și energie eu simt cum mă inundă.          Emilia Dinescu

 1485.RENASC DIN PROPRIA CENUȘĂ  Am fost trântită la pământ și nu de oricine, Trecutul vreau să îl îngrop, e plin doar de ruine, Am fost trădată mișelește, trântită la pământ Și am căzut în disperare, stăteam numai plângând.  Cu inima făcută cioburi eu rătăceam în lume,  Știam că sufăr foarte tare, dar nu, de ce, anume, Eram pierdută în durere, simțeam că mor curând,  Dar puii mei mi-au dat putere, să mă ridic luptând. M-am scuturat de amintire ca de un praf murdar, Și am căzut în rugăciune, cerând divinul har, Cu lacrimi am strigat la Domnul ca să îmi ia durerea, Iar Domnu-n mila Lui cea mare mi-a înzecit puterea. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că nu m-a părăsit,  Mi-a dat puterea ca să uit cam tot ce m-a rănit,  M-am depărtat de putregai și l-am lăsat în urmă, Trecutul se îngroapă adânc și nimeni nu mai scurmă, Eu am să merg în viitor, alături de cei dragi, Trecutule, tu să mă lași, te rog să te retragi, Am renăscut, m-am transformat, nu prin puterea mea,...

 1484. POEZIA SERILOR DE TOAMNĂ  E armonie-n mine, e liniște deplină,  Privesc cerul albastru și stropul de lumină  Ce se reflectă-n lac și parcă mă veghează,  Mister și armonie găsesc când se înserează. Privind în depărtare, înalț o rugăciune, Apusul este magic, în vers eu nu pot spune, Și nu găsesc cuvinte, dar mă inspir din rugă, Aș vrea ca sentimentul feeric să te ajungă.  Mister și armonie în liniște găsesc,  Aș vrea să te inspir, atunci când eu vorbesc, Reflecție divină aș vrea să îți transmit, Nu-s inspirat acum, de aceea versu-nchid.          Emilia Dinescu

 1483. DIMINEAȚĂ DE TOAMNĂ  Cu bucurie m-așez să scriu o poezie,  Deschid fereastra, abur de prospețime,  Un aer rece, de afară, mă trezește Și liniștea profundă mă lovește. Este confort în casă, în sobă arde focul, Eu caut printre rime, dar nu îmi găsesc locul, Aș vrea să scriu acum de tot ce e frumos,  Las ceașca pe pervaz și pun penelul jos, E timpul de plimbare, căci timpul e frumos,  Cu bucurie ies în liniștea din parc, Mă bucur de natură, mai mult nu pot să fac          Emilia Dinescu

 1482.COPILĂRIE...ȘI ATÂT  Cu entuziasm și bucurie eu vă spun, Că-i veselie-n suflet, eu sunt bunică de acum, Chiar dacă fata mea e mică, e doar o buburuză, Vorbesc de inocență, ea este a mea muză,  Sunt fericită tare și îmi imaginez, Cum crește a mea gâză și cum o protejez,  Zburdalnicele jocuri în vers eu le cuprind, În joacă o alint, de toate mă desprind. ********** Nu este fericire ca râsul de copil, Mă duc în amintire, alunec chiar tip-til, Mi-aduc aminte bine, aveam băieții mici Și se jucau mereu, erau tare zbudalnici, În inocența lor cu zâmbet, veselie, Ei îmi ștergeau necazul, aduceau bucurie, Cu joacă, inocență, el, timpul a trecut Și am uitat demult ce a fost neplăcut. *************** Am fost și eu copil, începe să mă amuze, Râsul copilăriei și acum e printre frunze, Eram o inocentă, cu entuziasm visam, Mă vedeam scriitoare, și mamă mă vedeam, Mă jucam de-a prințesa, cu veselie multă,  Zburdalnicele jocuri mă lasă și azi mută. ********* Copilăria este ...

 1481. GÂNDURI PENTRU COPIII MEI  O mamă este mamă, orice ar fi, Nu face diferență între copii, Nu-i ginere, nu-i noră, e fată, e băiat,  Îi va iubi la fel, neîncetat.  Băiatul meu și fata mea-s la fel, Eu îi iubesc și doar mă rog la El, La Dumnezeul meu mă rog neîncetat  Să-i țină sănătoși, El i-a creat. Am avut 3 băieți, acum am doar copii, A patra este fată, vreau să știi,  Sunt mamă împlinită, sunt și bunică eu, Cum să nu-i mulțumesc acum lui Dumnezeu?!...           Emilia Dinescu

 1480. GÂNDURI DE TOAMNĂ  Îmbrac haina de toamnă în vers, în poezie, Veți întâlni în rime balsam, melancolie,  De veți citi atent, găsiți chiar mângâiere,  Și-n adierea frunzei veți prinde chiar putere. O mantie de frunze îmbracă azi pământul,  E gol acum copacul, frunza a luat-o vântul, În adierea toamnei, mă pierd în fantezie,  Îmbrac haina de toamnă mai des, în poezie.          Emilia Dinescu

 1479. GÂNDURI PENTRU ADRIAN  Copilul meu, de acum tu ești părinte, ești tătic, M-așez, vreau să-ți vorbesc și iată, zic, Eu știu că am greșit, n-am fost o mamă bună,  Deși aș fi dorit, ascultă, mama ta ar vrea ceva să spună.  Nu am averi, nu am nimic să-ți dau, De aș putea, eu inima aș scoate, aș vrea să o iau, Să o plantez în pieptul tău, să simți a mea durere,  Să simți de unde am răzbit, să înțelegi și tu a mea putere.  Eu știu, de multe ori noi nu gândim la fel, nu suntem pe aceeași undă,  De multe ori mama are a spune multe, copilul e grăbit, nu vrea să audă, E secolul vitezei și s-a evoluat, dar sufletul de mamă se roagă neîncetat, Mă rog mereu, și sufletul îmi plânge, în rugăciune cad, Să înțelegi că pe pământ nimic nu e etern, e efemer. De acum tu ești tătic și simți ce simt și eu demult,  Tu ești tătic, ți se deschide-n cale un drum necunoscut,  Primordial nu mai ești tu, e fata ta de acum, e importantă, Și cred că e mai simplu să î...

 1478. ÎN CAMERA DE SUS  Dumnezeu ne-a creat într-un mod minunat,  Într-un mod minunat aici ne-a chemat,  Ne-a chemat, ne-a strâns ca într-un buchet, o grupă mică,  O grupă mică, glasul spre cer ridică. E timpul rugăciunii în camera de sus,  Îți mulțumesc din suflet, pe mine m-ai adus, Cu frații mei în rugă de mână m-am luat, În camera de sus acum eu am intrat.  Eu vin la rugăciune și vreau să-ți mulțumesc,  Ștafeta rugăciunii eu vreau să o primesc,  E timpul meu de rugă, e timpul fericit, Îți mulțumesc din suflet, la rugă m-ai primit.  Eu vin la rugăciune cu listele ce am scris,  Pe liste-s multe nume, pe fiecare am zis, Ei sunt copiii noștri ce-n lume au plecat,  Copiii noștri, Tată, ce mult s-au depărtat.  Sunt nume multe, Tată, dar nu sunt simple nume, Te rog, la fiecare să te oprești, anume, Tu îi cunoști prea bine, Tu știi să le vorbești,  Din amorțirea morții Tu poți să îi trezești.  Avem pe liste, Doamne,...

 1477. GÂNDURI  Nu este greu să mă citești pe mine, Nu-mi place să mă pierd în niște file, Încerc să fiu doar eu, nu mă prefac, Deși pot spune, nu-s mereu pe plac, Nu sunt pe placul meu, eu nu sunt bună,  Aș vrea ca viața mea să fie strună,  Nu sunt doar o copertă, sunt greu de descifrat, Nu sunt așa un suflet în file aruncat, Sunt suflet rătăcit printre cuvinte, rime, Un suflet ce ar vrea mai multe să exprime.          Emilia Dinescu

 1476. MULȚUMESC  Vreau să vă mulțumesc că suntem împreună,  Sunteți puterea mea, îmi faceți viața bună,  Eu nu am nici un merit, sunt un om slab și atât, Vă mulțumesc din suflet, nu am cuvinte, cât.  Cu drag eu mulțumesc la toți din viața mea, La cei ce-mi sunt alături când viața este grea,  O floare dăruiesc, o floare de iubire, Și le doresc în toate să aibă împlinire.  Le mulțumesc din suflet la cei ce nu mă plac,  Le spun că-i înțeleg și nu am ce să fac, Nimeni nu e perfect, nu sunt perfectă eu, Perfect este în toate doar sfântul Dumnezeu.  Le mulțumesc din suflet la cei ce m-au bârfit,  Au dat culoare vieții, chiar de m-au umilit, Le mulțumesc din suflet la cei ce au criticat, Am învățat mai multe și chiar m-am cercetat. Le mulțumesc din suflet la cei ce au curajul  Să spună ce gândesc, trimite clar mesajul, La cei ce îmi dau sfaturi și mă susțin la greu, La cei ce-n rugăciune mă poartă tot mereu. Vă mulțumesc din suflet la toț...

 1475. DE ASTĂZI SUNT BUNICĂ  Sunt bucuroasă tare, nici nu știu să vorbesc,  Lui Dumnezeu, din ceruri, nu știu să-i mulțumesc, De astăzi sunt bunică, un dar ce-i minunat,  Îți mulțumesc din suflet că-n viață m-ai lăsat  Și mi-ai dat bucuria să fiu bunică eu, Nu știu să te mai laud, ești al meu Dumnezeu.  Aștept cu nerăbdare să-mi văd fata acasă,  Să țin nepoata-n brațe, nepoata mea frumoasă,   E un cadou divin, e darul Lui Hristos,  Averea noastră toată, e darul prețios,  Îți mulțumesc din suflet, sunt foarte fericită,  Pot spune cu tărie mă simt chiar împlinită.  Sunt mamă de băiat, o fată mi-a adus,  Și am primit acum și un cadou de sus, Îi port în rugăciune, ei sunt puterea mea, Nu mai simt nici durere și nici că viața-i grea, Mă plec în rugăciune și plâng de fericire,  Sunt plină de speranță, aduc sfântă mărire.        Emilia Dinescu

 1474. ULTIMUL ZÂMBET AL SOARELUI  Ultimul zâmbet al soarelui încerc să îl strâng în pumn, să nu plece,  Îmi caut refugiu în ultimele raze, nu știu cine și cum mă poate înțelege, Cu sufletul inundat de melancolie, visez în lumina pierdută,   Mă simt, în amurg, un soldat ce trece de ultima redută,   Aș vrea să simt căldură, răceală e-n mine, sunt mort, Mă simt tulburat și mi-e teamă, mă tem de un ultim raport. Curând vine noaptea, e încă amurg, bezna nu a venit, Lumina pierdută-n apus va deveni un frumos răsărit,  Nu sunt melancolic, sunt realist, eu știu, Domnul meu vine,  Chiar dacă acum este noapte și este răceală în mine, În palme am raze de soare, în suflet speranță, Refugiu găsesc în Scriptură, e vorba de viață...            Emilia Dinescu

 1473. GÂNDURI  Cu calm, vă spun că am nevoie de purificare,  În solitudine simt goliciune și o durere mare,  Ploaia tăcută a inimii tomnatice inundă, Îngheț și mă transform în sloi de gheață într-o secundă.             Emilia Dinescu

 1472. TOAMNA VIEȚII  E toamna vieții mele, eu toamna anii-mi număr,  E o ciclicitate, atunci când îi enumăr,  Nu e maturitate, e doar o acceptare Și e banalitate, de nu e transformare. În toamna vieții mele eu am realizat, Că important e-n viață să fi doar asumat, Nu este un sfârșit, chiar dacă ai greșit,  E timpul să accepți că ai îmbătrânit.  Ce dacă am un rid și părul mi-a albit, Ce dacă transformare așa nu mi-am dorit, M-am acceptat pe mine și e maturitate, Și ridul, și albitul e tot ciclicitate.           Emilia Dinescu

 1471. DESPRE IUBIREA PURĂ  În iubire fiecare frunză contează,  În iubire fiecare sentiment primează,  Aș vrea să strig că nu e efemer, Dar eu mă tem, iubirea e mister. Aș vrea să vă vorbesc de o iubire mai  aparte,  În care fiecare e individualitate, Aș vrea să vă vorbesc despre iubirea pură, E unică și nu are nici măsură.  E frumusețe în iubirea lui Hristos,  Unicitate și tot ce-i frumos,  Hristos nu ține cont de a Ta cădere,  El îți alină, vindecă orice durere.           Emilia Dinescu

 1470. ÎN LINIȘTEA SERII E liniște în casă, în sobă arde focul, Eu stau lângă fereastră, dar nu îmi găsesc locul, Căldură este în casă în suflet este rece, Aroma de gutuie pe lângă mine trece. Pervazul este plin de fructe aromate,  Cu puful lor cel galben, le văd acum pe toate, Aleg una în grabă și coaja-n ceainic pun, Mai pun și coji de mere, eu vreau un ceai mai bun.  Cu aburii în ceașcă mă îndrept către divan, E liniște în casă, e timpul ca să am Și liniște în suflet, cu Domnul eu discut, Sunt multe conversații, de mult nu le-am avut.  În seara asta rece de toamnă brumărie,  Eu stau în rugăciune, am mare bucurie,  Am liniște în suflet, cu Domnul am vorbit  Și gândurile toate acum s-au limpezit.  Am conversat cu mine și simt că mă încălzesc,  Mă încălzesc în suflet, mai mult nu îmi doresc,  De sufletul e cald și iarna poate să vină,  Cu gânduri aromate nimic nu e ruină.           Emilia Dinescu

 1469. ÎN CAMERA DE SUS  În camera de sus eu stau în rugăciune, Cuvintele-s puține, vreau multe eu a spune, Te rog să mă asculți și lacrima vorbește,  Te rog, cu disperare și inima șoptește.  Mă rog fierbinte, Tată, pentru poporul Tău,  Pentru bisericuța la care merg și eu, Vreau Duhul sfânt să fie, mustrare, pocăință,  E timpul de pe urmă și lipsă de credință.  Mă rog pentru iubire, căci dragostea cam piere, Te rog să pui în noi foc sfânt, multă putere,  Să înțelegem, Tată, că dacă nu iubim, Noi prea ușor cărarea putem să rătăcim.  E timpul de pe urmă, este durere-n lume, Războaie, crime, moarte și multe rele, anume, Nu stau să le rostesc, doresc să ne trezim,  Acum, azi este ziua, hai, să ne pocăim.           Emilia Dinescu

 1468. RUGĂCIUNEA MEA E timpul rugăciunii, mă așez să îți vorbesc,  De multe ori în viață eu simt că obosesc,  Dar ia-mă, Tu, de mână, nu mă lăsa să cad, De nu stau lângă Tine, știu sigur că decad.  Ajută-mă să fiu lumină-n astă lume,  Prin fapte și cuvinte de Tine vreau a spune, Ajută-mă să fac doar voia Ta divină,  Ajută-mă să fiu în viață o lumină.  Eu strig în rugăciune pentru orașul meu,  Aș vrea să te cunoască, căci Tu ești Dumnezeu,  E timpul de pe urmă și mulți s-au depărtat,  Se mulțumesc cu astăzi, nu știu că e păcat.  Mă rog fierbinte, Tată, pentru a noastră țară,  Pentru poporul acesta, credința să nu piară,   Mă rog pentru pământul ce este în ruină,  E timpul să înțelegem că noi suntem de vină.  Mă rog pentru ai mei prieteni și pentru cunoscuți,  Mă rog pentru acei ce nu sunt renăscuți, Pentru orfani, bătrâni și văduve eu strig, Aș vrea să te cunoască, ești cel mai bun Amic.  Mă rog pe...

 1467. RUGĂCIUNE PENTRU FAMILIE  Eu vin la rugăciune, nu merit să mă asculți,  Sunt păcătoasă, Tată, mai rău decât cei mulți,  Prin harul Tău puternic și mila Ta divină,  Eu vin în rugăciune, sunt plină doar de vină. Mă rog ca mamă, Tată, copiii sunt departe,  S-au depărtat de Tine, s-au afundat în noapte, Doar eu sunt vinovată că ei s-au depărtat,  Am vrut să-i cresc cu Tine, dar iată, am eșuat.  Mă rog ca fiică, Tată,  mă rog pentru a mea mamă,  Te rog să îi vorbești, la Cuvânt să ia seamă,  Dă-i sete de Scriptură, dă-i sete de Adevăr, Căci are fire albe, e alb al mamei păr.  Mă rog pentru ai mei frați, pentru surori mă rog, Când le vorbesc de Tine, să fie un dialog, Mă rog pentru ai mei, îi vreau în veșnicie,  Te rog din suflet, Tată, n-am altă bucurie.         Emilia Dinescu