Femeia misterioasă

 1678. FEMEIA MISTERIOASĂ 

Orice femeie e puțin misterioasă, 

Când e misterioasă, femeia e frumoasă,

Căci în mister se ascunde doar candoare, 

Nu e enigmă, parcă e o floare. 

La început e bobocel firav, 

Chiar dacă e în umbră, nu-i bolnav,

Intensitate maximă devine când e floare,

Dorință de iubire și valoare.

Femeia misterioasă nu bârfește,

Șoapte dincolo de priviri multe primește, 

E o enigmă, un mister, o umbră, 

Dar viața e intensă, nu e sumbră. 

Orice femeie are misterul ei,

De ai dorință să citești și vrei,

Cu intensitate lupți să o cunoști,

Vei constata că nu te recunoști. 

Nu e mister, nu e enigmă, nu e secret,

Orice femeie pare un duet,

Nu suferă de dublă personalitate, 

Ci doar dorește puțină libertate. 

      Emilia Dinescu