Poezie Dinescu Emilia Dana

 1809. INVITAȚIE ÎN CAMERA DE SUS  Te port în buzunarul cămășii de duminică,  Te port la piept, am inima prea mică,  În lista mea de rugăciune, eu te-am trecut pe tine,  Am înțeles cam tot ce simți, și eu îți vreau mai bine. Nu e rutină, nu e ritual, e dragoste divină,  În camera de sus, vibrație spre slavă și lumină, Duminica, începem săptămâna cu Hristos,   De aceea lista mea o port la piept frumos. Te port în buzunarul cămășii de duminică,  Cu eleganță, delicatețe, privirea-n sus ridică,  Înalță o rugăciune, începe săptămâna cu Hristos,  Nu ca un ritual, nici din rutină, nu este frumos.  Vibrație divină vei simți, în camera de sus e multă bucurie,  De aceea te invit, din suflet îți transmit aceasta ție,  Nu-i ritual, dar inima trăiește împlinită, bucuroasă,  Nu e rutină, e pur și simplu viață, o viață mai frumoasă.             Emilia Dinescu

 1808. ÎN CAMERA DE SUS  În camera de sus e timp de rugăciune,  Suntem o grupă mică, uniți venim a spune, Aducem mulțumire, aducem și durere, Îți cerem, Tată sfânt, în toate, a Ta putere.  Noi fără Tine suntem doar lut și doar țărână,  Începem tot cu rugă și această săptămână,  Chiar dacă-n fața noastră stă un necunoscut,  Noi mergem cu credință, în Tine am crezut. Este durere multă, e multă suferință,  Dar cerem harul Tău, noi vrem a Ta credință,  Tu ești la cârmă, Tată, Tu le conduci pe toate,  De stă în rugăciune, creștinul știe, poate. Suntem victorioși prin jertfa Ta pe cruce, De n-ar fi harul Tău, nimic n-am putea duce, Prin mila Ta cea mare suntem cei mântuiți,  E timpul pregătirii, vrem să fim pregătiți.  E timpul de pe urmă, satan e speriat,  El știe că e timpul să fie numărat,  E timpul de pe urmă, e tare îngrozit,  Va câștiga Hristos, va fi al lui sfârșit.            În ca...

 1807. ÎN CAMERA DE SUS  În camera de sus din nou ne-am adunat,  Sabatul sfânt în rugă am încheiat,  Începem săptămâna cu lanț de rugăciune,  E timpul meu de rugă și am multe ați spune. În camera de sus sunt invitata Ta, Ascultă glasul meu, te rog, nu mă uita, Ascultă rugăciunea pe care o rostesc,  În camera de sus eu vreau să te întâlnesc.  E timpul de pe urmă, biserica-i pustie,  Durere am în piept și Domnul chiar o știe,  Eu plâng în rugăciune, căci tinerii au plecat,  În goana după bani, lumea ni i-a furat. I-am pus pe liste, Tată, și listele citim, Sunt nume multe, Doamne, cu lacrimi le rostim,  Și inima ne plânge, suntem îngrijorați,  Că sunt ai noștri, Tată, și noi îi vrem salvați. Noi știm că îi iubești, îi vrei cu gelozie,  Și gândul acesta, Doamne, ne aduce bucurie,  În rugă îi predăm, în mâna Ta de Tată,  În rugă-n astă-seară, la fel ca altădată.    E timpul de pe urmă și boala s-a înmulțit,...

 1806. ÎN CAMERA DE SUS  În camera de sus eu, iată, am venit,  În zorii dimineții, Tu, Doamne, m-ai trezit,  Îți mulțumesc din suflet că astăzi mai trăiesc,  În camera de sus eu pot să te întâlnesc.  Prin harul Tău puternic eu am ajuns aici,  Trăiesc doar cu speranța ca Tu să mă ridici, Să mă ridici în slavă, pe nori să te întâlnesc,  În dimineața-n care chiar norii se topesc. Sunt zorii dimineții și soarele e sus, Eu nu am nici un merit, nimic bun n-am adus,  Doar murdărie multă și o inimă zdrobită,  În camera de sus eu sunt mai fericită.  E locul minunat, e locul de întâlnire,  Vorbesc cu Tine, Doamne, caut a Ta privire, Dar simt o mână caldă, îmi spui să mă opresc,  E timpul rugăciunii, eu vreau să îți vorbesc.  Tu vrei să-mi dai odihnă în alergarea mea, Cunoști ce am nevoie, Tu ști cât sunt de rea, Doar bunătatea Ta, mereu mă liniștește,  Privesc spre cruce, Tată, căci crucea mă împlinește. Eu vin la rugăciun...

 1805. GÂNDURI  Cât pe pământ trăim, rănire, suferință,  Durere și necaz și multă umilință,  Întoarcere va fi când noi vom căuta, Lumină-n întuneric, și restul vom uita.            Emilia Dinescu

 1804. GÂNDURI DESPRE VIAȚĂ Nu am viața perfectă, nu e vitraliu, Nu-s din oțel, acesta-i un detaliu, De multe ori eu, melc aș vrea să fiu, Să merg prin viață, doar așa cum știu.  Timpul nu stă, m-apucă o migrenă,  Viața de aici e efemeră, nu-i eternă, Nu-i catifea, e aspră și e grea,  Dar clipele ce trec, aș vrea să stea. Timpul se măsoară în clipe și amintiri, Și viața este-n clipe, nu de știri,  Doar clipele abstracte și banale ne unesc, E viața mea, așa cum este, o iubesc.             Emilia Dinescu

 1803. COPIILOR MEI Dacă aș putea, cerul vi l-aș da, dar nu stă în puterea mea, Eu pot doar să mă rog, cu toată dragostea,  Să strig la Dumnezeu, în post și rugăciune,  Căci voi sunteți averea, a cerului minune. Sub coasta mea chiar Domnul va creat, Ați fost cadoul meu cel minunat,  Nu am cuvinte cerului să-i mulțumesc,  Căci cerul m-a învățat cum să vă cresc. Eu sunt un nimeni, vas slab pe pământ, Dar am primit un dar care e sfânt, Un dar sublim, acela de a fi mamă,  Am trei bujori, cadou de pus în ramă.  Mai nou, am și o fată, nu am născut-o eu, Dar e cadoul meu, mi l-a dat Dumnezeu,  Prin ea, încă o fată am primit în dar, Am două fete, minunatul har. Am cinci copii, copiii îi iubesc, Lui Dumnezeu acum îi mulțumesc,  Eu îi doresc acum și-n veșnicie,  Mă rog pentru eterna bucurie.            Emilia Dinescu

 1802. GÂNDURI ÎN SINGURĂTATE  Să-ți fie dorul ca un ceai cald,  Când  lacrimile curg și-n ele mă scald, Ecou al durerii ce o port să ajungă la tine, Este un haos în tăcere, un haos în mine, Dar am o dorință, să simți dorul profund, Într-un vid inima aș vrea s-o ascund, În tăcere le duc toate, dar chiar îmi doresc, Să vărs totul din mine, că simt, mă topesc.          Emilia Dinescu

 1801. MURMURUL PIETRELOR CARE NE-AU ȘTIUT PAȘII  Murmur al pietrelor care ne-au știut pașii,  Așteptând ca pe acolo să treacă și urmașii,  Ecou al dragostei divine să împrăștiem,  Pe același drum poate ne inapoiem, Iar pietrele, în murmur, la alții or vorbi, Noi vrem ca și urmașii pe Domnul a iubi. Chiar dacă anii trec, uitarea se așterne, Doar pietrele rămân și ele sunt eterne, Memorie în pietre a pașilor mărunți,  E semn că am trecut noi, oamenii micuți,  Neînsemnați ca mulți și fără legătură,  Am mers pe același drum, lăsând învățătură  Pentru urmașii noștri, în urma pietrelor, Ca un ecou puternic, nu al picioarelor,  A inimilor noastre ce au o legătură,  Vibrație divină în timp fără măsură.            Emilia Dinescu

 1800. ÎN CAMERA DE SUS  E timpul rugăciunii în camera de sus, De mult s-au ivit zorii, dar soarele e ascuns, Pe cerul plin de nori privesc cu dor nespus, Mi-e dor de veșnicie, mi-e dor de al meu Isus.  E timpul meu de rugă, în lanțul ce am format,  E timpul rugăciunii, la care m-ai chemat, Tu ne-ai adus aici, din lumea asta mare,  Ne sprijinim în rugă în greaua încercare.   Tu ești al nostru Tată, ne-ai înfiat pe noi,  E timpul de pe urmă și ducem un război,  Satana, ca turbatul, lovește tot mereu, Noi ne predăm doar Ție, cu Tine nu e greu. Suntem o grupă mică în rugă ancorați,  Noi știm că am venit, de Tine am fost chemați,  Nu avem nici un merit, venim prin harul Tău,  Noi știm că fără Tine în lume este rău.  Tu ești puterea noastră, noi nu suntem nimic,  Dar suntem prețioși cât te avem Amic, Tu ai murit pe cruce, în locul tuturor,  Îți mulțumim din suflet, suntem al Tău popor.         ...

 1799. CARTEA SFÂNTĂ ÎN VIITOR  Îmi place să citesc și mi-a plăcut întotdeauna,  Ca Biblia nu este nici o carte, nu-i niciuna, Azi nu se mai citește, cartea nu e iubită,  Și Biblia, plină de praf, în raft e părăsită.  În viitor nu știu de carte va mai fi, Mirosul de cerneală nu îl vom mai simți,  Tehnologia avansează, noi ne modernizăm,  Dar Cartea sfântă să nu o neglijăm.   Că va fi tipărită, eu astăzi mai visez, Dar Cartea e găsită și on-line o studiez, Contează doar atât, să-l vrem pe Dumnezeu,  Oricare ar fi timpul, Cuvântu-i viu mereu.         Emilia Dinescu

 1798. ÎNTREBĂRI  Oare pe noi, Hristos cum ne găsește,  El către noi chiar azi călătorește, Un măgaruș l-a dus la templu în trecut,  Ce s-a întâmplat în templu, l-a durut,   Dar mă întreb, acum când va veni, Credință în mine, oare va găsi, Poate să-mi fie El, Mântuitor,  Sau ca-n trecut, va fi Judecător?           Emilia Dinescu

 1797. DESPRE PĂMÂNT Pământul este bun, încă ne ține  Exact ca o femeie ce totul susține,  Pe umeri el ne poartă tot mereu,  Ca și femeia, nu se vaită că e greu. Pământul e ca mama, este bun, Ne dă și roade multe, nu mai spun, Deși nimic nu facem pentru el, nu-i mulțumim, Noi pe pământ trăim, hrană primim. Pământul ne-a fost dat de Dumnezeu, ne este casă,  Chiar dacă știm, simțim, nu e acasă,  E casa noastră temporară, e un dar, Îți mulțumesc din suflet, pentru al vieții har.          Emilia Dinescu

 1796. NU E DESTIN... NU E PREDESTINARE Eu nu cred în destin, nici în ghicitu-n palmă,  Chiar dacă printre linii, palma e diagramă,  Există o legătură în fapte și întâmplare,  Dar nu este destin, chiar e întâmplătoare.  Cuvinte scrise în palmele iubirii, Contact divin, atingere măiastră, contra firii, O legătură strânsă cu Hristos,  Transformă viața în ceva frumos.  Nu e destin, alegerea o faci, chiar tu decizi,  Ce drum alegi, ce vrei, în viață prinzi, Eu am ales să cred în Dumnezeu,  Și numele mi-e scris în palma Lui mereu.         Emilia Dinescu

 1795. INIMA CIOBURI REFĂCUTE Am fost lovită mișelește, trântită la pământ,  De multe ori plângeam amarnic, doream doar un mormânt,  Am suferit nespus de mult, doar eu sunt vinovată,  Că am lăsat ca un străin în inimă să-mi bată.  Din suferință m-am hrănit, m-am înșelat amarnic, Credeam că va simți vreun pic ca mine, dar zadarnic,  M-a înjunghiat și m-a rănit, el inima mi-a spart, În ura lui înverșunată, m-a împins spre un nou start.  Cu mâini micuțe și firave, de jos m-ați adunat, Si inima făcută cioburi, cu drag, mi-ați reparat, M-ați susținut în suferință, deși erați răniți,  Cu inima făcută cioburi, băieții mei iubiți.  Ne-am adunat, cioburi din suflet, le-am pus toți la un loc, Și ne-am promis că le-om lipi, dar nu ca într-un joc,  Nu vom lăsa o cicatrice, o vom lipi chiar bine, Căci inima ce bate-n piept, e-n pieptul lor și-n mine. Chiar dacă nu ne-am vindecat, suntem spre vindecare, Căci inima cea suferit, acum e mult mai mare,...

 1794. RĂSĂRITUL ESTE APROAPE  Răsăritul care nu se mai teme de noapte,  Este la uși, este atât de aproape,  Curând va veni Domnul, vorbesc cu asumare, Speranță am în suflet și o credință mare.  De când este pământul, un ciclu a fost viața,  Dar nu mai este mult și vine dimineața, Va dispărea durere, necaz nu va mai fi, Vom fi doar plini de pace, vom fi în veșnicii.  Speranța și credința mă ține să trăiesc,  De a Lui iubire sfântă doresc ca să vorbesc, Răsăritul care nu se mai teme de noapte, Este la uși, este atât de aproape.             Emilia Dinescu

 1793. CERUL CARE SE DESCHIDE ÎNTRE DOUĂ MÂINI  Cerul care se deschide între două mâini împreunate în rugăciune, Este atât de sacru, atât de mare, nu sunt cuvinte potrivite pentru a spune, O legătură sfântă se face-n infinit, doar între om și Dumnezeu întotdeauna, Ca rugăciunea nu este nimic, în rugăciune e puterea de a opri furtuna. Din întunericul furtunii și a zbuciumului omenesc doar ruga dă lumină, Un zbor în infinit doresc, să zbor atât de sus și să nu simt vreo vină, Doar două mâini împreunate poate cuprinde cerul între ele, O legătură sfântă, atât de dragă și vitală tuturor, nu doar inimii mele.              Emilia Dinescu

 1792. MOISE ȘI RUGUL APRINS Rugul aprins doar Moise l-a văzut,  Să fiu ca Moise, tare aș fi vrut,  Aș vrea blândețe, ca a lui, să am și eu, Căci Moise l-a iubit pe Dumnezeu.  Cu pasiune scriu a mea dorință,  Aș vrea să am exact a lui constanță, Nu e mister, căci Moise a trăit,  În viață, El pe Domnul l-a slujit.  Focul care arde fără a consuma,  De nu era, nu se mai relata,  Dar Biblia descrie, a fost adevărat,  În focul rugului chiar Dumnezeu s-a arătat.            Emilia Dinescu

 1791. RUGĂCIUNE PENTRU BISERICĂ  Poporul s-a unit în post și rugăciune  Și cere de la Tine cu lacrimi o minune, Minunea convertirii cu zel și cu ardoare,  Bisericile-s goale și inima ne doare.   Noi am făcut clădirea din pietre și nisip, A fost plină de oaspeți, dar mulți s-au risipit, Ei au plecat în lume căci lumea i-a chemat Și adevăruri multe se pare, le-au uitat.   Am construit altare ca jertfele să fie Doar rugăciuni aduse cu laudă doar Ție,  Am construit se pare, apoi am adormit  Locașul este gol și sufletul răcit.  Am investit ca oameni, dar fără Tine, Doamne,  Bisericile-s goale, poporul Tău azi doarme,  Am terminat lucrarea, dar munca n-am sfârșit,  Biserica nu-i locul,ci omul pocăit.  Biserica e-n mine, biserica e-n noi Căci noi suntem poporul ce poartă un război,  Satana nu câștigă, el este chiar înfrânt  De ne uităm la ceruri și credem cu avânt.  Luptăm în rugăciune și lupta nu-i pier...

 1790. GENEROZITATE ȘI DĂRNICIE   Dragostea e când împarți ultima prăjitură,  Când nu mănânci și chiar nu pui în gură,  Tentație există, dar ai copiii mici, Împarți o prăjitură la cei trei licurici.  Cu glorie privești, dar îi înveți să împartă,  Cu generozitate la cei "bătuți de soartă", Căci viața e un test, azi ai, mâine nu știi,  Dar poți, cu bunătate, să aduci bucurii.  Dragostea e când împarți ultima prăjitură,  Chiar dacă, poate, e doar o mică îmbucătură, Complicitate găsești în dărnicie,  E testul generozității ce aduce bucurie.         Emilia Dinescu

 1789. NE-AM ADUNAT CU TOȚII  Ne-am adunat cu toții și ruga vom striga, Prin rugăciuni și post trezim biserica Chiar dacă lupta pare c-ar fi puțin în van,  Prin rugăciunea noastră învingem pe satan. Ne-am dat cu toții mâna și stăm așa uniți,  De vom lupta cu toții, nu vom mai fi înfrânți, Suntem mănunchi, se pare, suntem cu toții vii, Avem în piept credința că ne vei mântui. Ne-am adunat cu toții, în rugă azi strigăm,  Avem un ceas de veghe și nu o să cedăm, Strigăm la Tine, Tată, vrem să fim mântuiți,   Primește ruga noastră, căci noi suntem uniți. Suntem plini de credință și dragoste de Tine, Trecutul nostru negru e șters, acum e bine,  Ne-ai pregătit o haină și Tu ne-o dai în dar, Aducem ruga noastră, o punem pe altar. Postim cu toții, Doamne, și ruga ne asculți,  Curând va veni ziua ca să fugim în munți, Azi este libertate și noi azi ne rugăm  Toți, ca frățietate, în rugă ne luptăm.  Vom câștiga războiul și nu vom fi înfrânți,...

 1788. ÎMBRĂȚIȘĂRILE TALE, ȘALUL MEU  Nu sunt la modă, sunt o femeie ștearsă și banală,  Iar pentru mine doar șalul de la tine e ținuta ideală,  Îmbrățișările tale sunt șalul meu preferat, Un șal ce-l port mereu, de când tu mi l-ai dat. Orice ar veni, protecție mi-aduce șalul meu, Confort, căldură, când e ger și greu, Îl port cu dor în suflet, copilul mi l-a dat, Eu cu iubire mare, îl port mereu și l-am purtat. Îmbrățișările tale sunt șalul meu preferat,  Erai micuț, când prima dată mi le-ai dat, Le port mereu, cu drag, le voi purta întotdeauna, Îmbrățișările tale sunt șalul meu, nu voi uita niciuna.             Emilia Dinescu

 1787. GÂNDURI  M-așez pe bancă, copacii au înflorit,  Natura întreagă la viață s-a trezit,  Îi mulțumesc profund lui Dumnezeu, M-a ocrotit și sunt în viață eu.  Am învățat că lupta e a mea, Sunt singură în suferința grea, Doar Dumnezeu e Cel ce mă însoțește, Îi mulțumesc din suflet că nu mă părăsește.           Emilia Dinescu

 1786. DRAGOSTEA E CA UN FILM BUN Un film bun e urmărit c-un bol de floricele-n caramel,  Iar dragostea e ca un film bun, la alt nivel,  Finalul nu contează, doar clipa ce aduce momente de suspans, Emoție trăită ca-ntr-o poveste, dar nu azi, în avans. Nu este loc de joacă, nu este doar un rol imaginar, Chiar dacă-i bucurie și râsete, nu e hilar, Căci dragostea e ca un film bun, finalul nu contează,  Un film bun ce învăluie misterul, nu deranjează.            Emilia Dinescu

  1785. SCRISOARE PENTRU VIITOR   Copiii mei erau micuți și eu călătoream în viitor, visam să fiu bunică,  Anii au trecut, s-a împlinit, moralul, nepoata îmi ridică,  Aș vrea să scriu, și-n versuri să citească atunci când n-oi mai fi prezentă,  Cum a fost viața în altă eră, tehnologia ne-a închis și lumea e absentă.   Eram copii și ne jucam, prin iarbă și prin rouă noi alergam desculți,  Nu ne temeam să stăm afară, jucam mijitea, rațele și vânătorii, căci eram mulți,  Mâncam din fructe nespălate, șterse pe poala hainei fugitiv,  Sper, peste ani când va citi nepoata mea sau alt copil, să fie afectiv. Mă tem că nu s-or mai plimba printre păduri mărețe,  Mă tem că n-or mai fi în stare ca liberi să învețe,  Dar sper ca să trăiască iar, așa cum se cuvine, Chiar dacă s-a evoluat, doar în natură-i bine.          Emilia Dinescu

 1784. GÂNDURI  Nu vreau prin versul meu să aduc confuzie,  Dar știu ce spun, iubirea e luată în râs, iluzie, Nu e mister, e timpul de pe urmă și omul de departe,  Nu caută soluții sfinte, iubirea pură e-n divinitate.  Ne-am depărtat de adevărata dragoste, nu ne-a durut, De-a lungul timpului manualul de utilizare al iubirii e pierdut, Chiar dacă la butoane e însuși Dumnezeu, El nu ne-a părăsit,  Doar o reîncercare din partea omului, El se lasă găsit.  Iubirea e divină, iubirea e soluție, doar să o vrei, Căci fără de iubire și timpul și anii sunt grei, Nu e mister, nu e confuzie, e doar realitate,  E timpul de pe urmă și fără de iubire nu este dreptate.                Emilia Dinescu

 1783. SUNTEM O GRUPĂ MICĂ  Suntem o grupă mică, dar nu a nimănui,  Suntem copiii Tăi, copiii cerului, Ne-ai înfiat pe noi și noi îți mulțumim,  Suntem o grupă mică, dar nu ne îndoim.  Intrăm cu voioșie în camera de sus,  Suntem o grupă mică, aici Tu ne-ai adus, Cu bucurie sfântă cântăm, îți mulțumim, Suntem o grupă mică, uniți mereu venim.  Suntem o grupă mică, puterea e a Ta,  Ajută-ne, să stăm în rugă, nu uita,  Tu ești al nostru Tată, Tu ne-ai adus aici,  Noi stăm în rugăciune și știm, Tu ne ridici.  Suntem o grupă mică, prin harul Tău trăim,  De aceea în rugăciune mereu îți mulțumim,  Trăim ultima clipă de har împrumutat,  Suntem o grupă mică, dar știm că ne-ai salvat.  Suntem o grupă mică, suntem a Ta mireasă  Dorim în cerul sfânt, curând plecăm acasă,  Până atunci în rugă mereu ne-om aduna,  Suntem o grupă mică, suntem din turma Ta.           Emilia Dinescu

 1782. RUGĂCIUNEA NOASTRĂ  Venim uniți în rugă și cerem pocăință,  Te rog să ne trezești și să ne dai voință,  Să alergăm pe cale, să nu ne rătăcim,  E timpul de pe urmă, să nu ne poticnim.  Dorim fierbinte cerul, nu vrem să alunecăm,  Căci calea e îngustă, ajută-ne să stăm,  Să stăm la ce e scris, la ce ne-ai învățat,  Să nu uităm credința de când ne-am botezat.  Vrem dragostea dintâi, cu care am venit, Vrem zelul cel puternic, cu care te-am primit,  Vrem harul Tău măreț, acum să ne trezească,  Venirea Ta e aproape, în prag să ne găsească.           Emilia Dinescu

 1781. ÎN CAMERA DE SUS  În camera de sus ne-am adunat, strigăm,  În rugăciunea noastră de mână ne luăm, Suntem înscriși pe liste, în lanțul ce ai format,  În lanțul rugăciunii la care ne-ai chemat.  Suntem doar păcătoși, dar am venit la Tine,  Și plângem, plânsul nostru e plin doar de suspine, Avem durere-n inimi, și liste am făcut,  Am pus pe liste, Doamne, cam tot ce ne-a durut. Am vrea să stăm de vorbă, am vrea să-ți mulțumim,  Noi știm, avem un Tată pe care îl iubim, Iar Tatăl ne iubește și ruga ne ascultă,  De aceea ruga noastră nicicând nu va fi multă.  Venim uniți în rugă, ca unul noi strigăm,  Suntem poporul Tău, în rugăciune stăm,  Doar voia Ta să fie, în tot ce împlinești,  Că știm că ești puternic și bine ne dorești.             Emilia Dinescu

 1780. RUGĂCIUNE PENTRU BISERICĂ  Biserici azi sunt multe și tot se construiește,  Dar omul stă în lume și mult se rătăcește,  Nu mai doresc Cuvântul și predica n-aud, Poporul e în lume și parcă este surd. Bisericile-s goale, dar Dumnezeu păzește  Pe cel ce cu sudoare și râvnă păstorește,  Să ne rugăm fierbinte, e timpul de pe urmă,  Biserica e locul ce îndeamnă la reformă.  Bisericile-s mari, slujbașii nu mai vin, Au mai rămas bătrânii în rugă și suspin, Dar glasul lor se aude și ruga se împlinește,  De aceea în rugăciune doar Dumnezeu păzește.  Biserica sunt eu, biserica ești tu, Avem și o clădire, avem deci un atu, Să îi chemăm la Domnul cât poarta e deschisă,  Nu e lucrarea noastră și nu va fi învinsă.         Emilia Dinescu

 1779. SEMNE PENTRU TREZIRE În rugăciune sfântă ne adunăm și noi, Cât încă este pace și nu este război,  Sunt țări unde războiul a îngrozit poporul,  Creștinii strigă-n rugă, Tu ești Apărătorul.  Cutremurul distruge, orașe cad și pier, Nimic nu mai rămâne, nu-i casă-n cartier,  Doar praf, moloz și moarte, e timpul la sfârșit,  Cuvântul se împlinește, a fost doar profețit. Pământul astăzi arde, pe alocuri vâlvătaie, În lupta lor cu focul, imploră după ploaie, Rămâne fum în urmă și aer poluat, Cine a trecut prin zonă, a fost înfricoșat.  Vin vești de vânt puternic, furtună, uragan, Și bariere fac, deși nu au un plan, Puhoiul apei vine, înghite tot în cale, Se duce tot în apă, tot satul e în vale. Și molima e mare, căci a cuprins pământul,  Sunt boli ce trec prin aer și le aduce vântul,  Rămâne doar durere și plânset, nu e leac, Se caută soluții, dar e sfârșit de veac.  S-a înmulțit păcatul, și nu mai e păcat,  Lui Dumnezeu i-e scârbă,...

 1778. CONSTATARE  În camera de sus ne adunăm mereu,  E timpul de pe urmă și este foarte greu, Ne-am învățat comozi, căci am avut de toate,  Am profitat prea mult de a Ta bunătate.  Nu ducem nici o lipsă, și pâinea o alegem,  Să fie cât mai bună, cu plămădeală creștem,  Căci azima nu-i bună, nici turta la tigaie,  Doar pâine boierească, ce dacă e greoaie.   Cămările sunt pline, zacuscă și tocană,  Ne-am pregătit de toate, să avem zilnic hrană,  Și oalele sunt pline de linte, bob și bamă, De carne afumată ca să avem de zeamă.  Compoturi și dulcețuri și must în damigene,  Și sticle cu nectaruri groase și omogene, Am pregătit de toate, stomacul e îngrijit,  Dar să vedem de suflet, noi hrană am pregătit? Suntem cu toții bine, nu este sărăcie,  Te rog, trimite, Doamne, mai multă omenie,  E timpul de pe urmă și inima e rece,  E timpul ca creștinul la rugă să se plece.           E...

 1777. RUGĂCIUNE PENTRU DUHUL SFÂNT  Plouă mărunt, pământul e foarte însetat,  De secetă prea mare pe alocuri s-a crăpat,  Așa sunt însetată și apă eu doresc, Dar nu vreau orice apă, doar apa Ta poftesc.  Vreau ploaia Ta târzie, o cer în rugăciune, Vreau Duhul sfânt să fie, îl cer cu plecăciune,  Cu lacrimi mă rog, Tată, căci harul se sfârșește,  Trimite ploaia sfântă și ne înțelepțește. Să alergăm cu Tine, să mergem spre lumină,  Să ne întărească Duhul, căci multe au să vină,  Prin noi nu reușim, de aceea ne rugăm,  În post și rugăciune acum cu toții stăm.  Suntem așteptători, te așteptăm să vii,  Dar candela e goală, cu Duhul să o umplii,  Noi stăm în așteptare, ne temem  de ațipire,  De aceea cerem Duhul și a Ta întărire.  În așteptarea noastră nu vrem să adormim,  Căci haina cea curată, noi vrem să o primim, Trimite Duhul Tău, fă curățirea sfântă,  Poporul azi se roagă, noi vrem să fim la nuntă...

 1776. PRIETENEI MELE Ne știm de o viață, din copilărie,  Și-s fericită c-am această bucurie,  Să am o prietenă de când eram copil, Chiar dacă am îmbătrânit, timpu-a trecut tip-til.  Chiar dacă viața noastră nu e aventură,  Prin zâmbete și lacrimi, și fără pic de ură,  Noi am trecut prin timp, ne-am oferit iertare, Ne-am mângâiat mereu, ce dacă viața doare?!... Suntem mai în etate, dar nu suntem bătrâne,  Ne întâlnim la dulce, povești avem a spune, Râdem, greșim, iubim și ne iertăm cu desert,  Nu mi-ai greșit deloc, chiar n-am nimic să iert. Eu ți-am greșit, posibil, de aceea cer iertare,  Ești prietena mea bună, ca o soră mai mare, O dulce prietenie prin timp am petrecut,  O viață de om este, o viață a trecut.          Emilia Dinescu

 1775. ÎNCERCARE... CERCETARE... POCĂINȚĂ... E timpul de pe urmă și suntem încercați,  E timpul cercetării, să stăm uniți ca frați,  Să nu privim la paiul din ochiul celuilalt, Căci noi avem o bârnă, e timp de cercetat. Să măturăm căsuța în care locuim,  Căci casă este trupul în care viețuim, Să aruncăm afară gunoiul cel spurcat, Să măturăm la colțuri și bine pe sub pat.  Să facem o reformă în noi, nu-n ceilalți,  De judecăm, să știm, vom fi chiar judecați,  Și judecata noastră, aspru ne osândește,  E timpul de pe urmă, Hristos încă primește.  E timpul pocăinței și ești strigat pe nume, Aud, Hristos mă strigă, mă strigă chiar pe mine, Căci păcătos e nume și păcătoasă-s eu, Să vin la pocăință, mă strigă Dumnezeu.            Emilia Dinescu

 1774. RUGĂCIUNE PENTRU BOLNAVI În rugăciunea mea bolnavii îi aduc, Să îi citesc din liste, cu lacrimi mă apuc, E multă suferință și boala s-a înmulțit,  Eu vin în rugăciune cu sufletul zdrobit.  Sunt boli prea multe, Tată, sunt boli fără de leac,  Noi știm ce se întâmplă, este sfârșit de veac,  Dar în durerea cruntă ne temem că clacăm,  De aceea stăm în rugă și disperați strigăm. Îți cerem pacea Ta în lunga suferință,  Să fi mereu cu noi și să ne dai credință,  Și harul Tău puternic, și mila Ta cea mare, Căci boala, suferința e a noastră încercare.           Emilia Dinescu

 1773. RUGĂCIUNE PENTRU COPII  E timpul meu de rugă și iată, am venit,  Sunt fericită, Tată, eu știu că m-ai primit,  Pe mine, o păcătoasă, în camera de sus,  Eu pe altarul rugii și listele le-am pus. Pe liste am trecut copiii noștri dragi, Noi vrem să se întoarcă, la Tine să-i atragi, Cu Tine i-am crescut, în templu i-am adus,  Dar i-a furat satana, în lume ei s-au dus. S-au afundat în vicii și cred că le e bine,  Deși o știu cu toții, că bine e cu Tine, Sunt prinși în mreaja lumii, s-au încurcat în ițe,  Ei știu că azi satana îi prinde-n multe fițe.  Suntem părinți și plângem și Ție ne rugăm,  Uniți ca unul, Tată, în rugă implorăm,  Să folosești nuiaua, așa cum Tu voiesti,  Dar din beția lumii pe ei să îi trezești.           Emilia Dinescu

 1772. RUGĂCIUNEA NOASTRĂ  Am obosit pe cale, căci lumea obosește,  Iar noi trăim în lume, și orice om greșește, Venim uniți în rugă și cerem îndurare,  Îți cerem cu credință a Ta eliberare.   Prin Tine și cu Tine începem săptămâna, Ne prindem toți de mână, în rugă ne dăm mâna,  Suntem poporul Tău, suntem cu toții frați,  Noi știm că-n rugăciune nu suntem înșelați.   Ascultă ruga noastră și voia Ta să fie,  Noi vrem și cerem multe, îți cerem multe Ție,  Venim cu mulțumire, căci știm că împlinești,   Cu dragoste de Tată, Tu, bine ne dorești.            Emilia Dinescu