Rugăciunea noastră


 1772. RUGĂCIUNEA NOASTRĂ 

Am obosit pe cale, căci lumea obosește, 

Iar noi trăim în lume, și orice om greșește,

Venim uniți în rugă și cerem îndurare, 

Îți cerem cu credință a Ta eliberare.  


Prin Tine și cu Tine începem săptămâna,

Ne prindem toți de mână, în rugă ne dăm mâna, 

Suntem poporul Tău, suntem cu toții frați, 

Noi știm că-n rugăciune nu suntem înșelați.  


Ascultă ruga noastră și voia Ta să fie, 

Noi vrem și cerem multe, îți cerem multe Ție, 

Venim cu mulțumire, căci știm că împlinești,  

Cu dragoste de Tată, Tu, bine ne dorești.

           Emilia Dinescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Fiecare pas al tău mă învață

Gânduri

Femeia misterioasă