Poezie Dinescu Emilia Dana

 1830. DORINȚĂ  Am început călătoria, dar n-am luat o hartă,  Și m-am pierdut pe mine, te rog, acum mă iartă, Între clădiri prea înalte, mă simt ca în abis, Aș vrea să mă trezesc, eu sper să fie vis. Să trec prin întuneric, lumină îmi doresc, Aș vrea la rădăcini, să mă întorc firesc, Ești orașul în care m-am pierdut, sunt rătăcit,  Vreau să mă întorc la țară, în satul meu iubit.         Emilia Dinescu

 1829. RELAXARE ÎN PARC Mă plimb prin parc, natura este vie, M-așez pe bancă, scriu o poezie, Castanul e înflorit și este minunat,  Parfum de liliac, mă simt chiar alintat, Alături un magnoliu, petalele a deschis, Natura e frumoasă, e chiar de nedescris. Sub un cireș în floare doi tineri se iubesc, Privindu-i, eu mă bucur și simt că întineresc. Sub zarzărul cu rod o fată și o chitară,  Încearcă un ritm nou, un ritm din inimioară,  În parc sunt copilași, pe tobogan se dau, Dar sunt și bătrâneii, pe bancă și eu stau, Privesc prin ochelari, văd dragostea în toate, Iubirea este totul, iubirea-i libertate.  Ce bine-i primavara, eu simt întineresc,  Sub alt copac în floare, un cuplu eu zăresc,  Își spun vorbe în șoaptă, privesc spre infinit,  Eu simt a lor iubire, mă simt chiar fericit,  Și fericirea toată în versuri o transpun,  Aș vrea și-n melodie să pot ca să o pun, Mă simt întinerit, mă simt cu chef de viață,  Așa este frumosul, mere...

 1828. GÂNDURI ȘI MULȚUMIRE În zorii dimineții privesc spre infinit, Aștept o rază mică, căci cerul mi-a zâmbit,  Și inima dorește căldură doar de sus, Mai mult de o rugăciune eu nu mai am de spus. Aștept o rază caldă, aștept o mângâiere,  Îți cer în rugăciune, să-mi dai a Ta putere, Trimite Duhul sfânt, speranța mea e-n Tine, Curând, în loc de rază, pe nori tot cerul vine. Timpul nu e al meu, cadou divin primesc, Eu nu trăiesc prin mine, prin Domnul eu trăiesc,  E raza mea de soare și inima-mi primește, Exact cadoul vieții, ce Domnul dăruiește.            Emilia Dinescu

 1827. MULȚUMIRE  Mai e puțin și Domnul va veni pe nori, Curând, vom pleca de aici în alte zări,  Până atunci e luna mai și florile zâmbesc,  Cu bucurie Domnului mereu îi mulțumesc.  Și liliacul este înflorit, magnolia de mult, ea ne-a zâmbit, Pe pajiște sunt flori diverse, e totul înflorit, E mai, căpșunile au rod, cireșul e încărcat,  Suntem în luna mai, Tu ne-ai binecuvântat.              Emilia Dinescu

 1826. GÂNDURI ÎNTORTOCHEATE  Oprire pentru o clipă eu mi-am permis acum, Căci praful se alege, rămâne numai scrum, Tic-tac se duce viața, dar numai viețuim,  Uităm că suntem oameni, uităm ca să iubim. Dragostea închisă în albastrul ceasului stricat, E doar un fenomen, dar nu-i de ignorat,  Uitare se așterne și sufletul pălește,  Căci omul nu trăiește, decât dacă iubește.  Eu vreau în veșnicie, acum mă furișez, Nu știu cum este bine, dragostea să eliberez Sau să repar doar ceasul, nu e de mult stricat, Căci praf nu e depus pe limbile ce au stat.   M-afund în gânduri multe, oprire necesară,  Tic-tac se duce timpul și viața mea doar zboară,  În veșnicie vreau, uitare-i pe pământ,  Aici e praf și rele, în cer totul e sfânt.             Emilia Dinescu

 1825. GÂNDURI  Din obișnuință greșim, ne depărtăm de Tine, Mergem în ritm alert, deși știm, nu e bine, Orbire este viața, păcatul pare dulce, Însă este ca fierea, amar mult ne aduce. Într-o zi ne-am uitat iubirea, iubirea divină am uitat,  În ritm alert, în gol ne-am aruncat, Rugină este tot ce este fără rost, Dar din obișnuință, noi știm că are un cost.           Emilia Dinescu

 1824. DRAGOSTEA E ORAȘUL FĂRĂ HARTĂ  Rătăcire surpriză în orașul fără hartă, Rătăcind pe străzi, eu simt că-s vinovată,  Deși sunt în pericol, n-ascult a Ta chemare, Mă rătăcesc profund, mă rătăcesc prea tare. Dragostea e orașul fără hartă,  Eu rătăcesc pe străzi, agale, sunt înceată, Mi-e frică să nu trec de granița tăcerii, Nu vreau să plec de aici, nu las locul durerii.             Emilia Dinescu

 1823. DRAGOSTEA CA O CAMERĂ DEZORDONATĂ  Dragostea ca o cameră dezordonată,  Suntem generații diferite, asta trebuie menționată,  E haos între noi, deși chiar ne iubim, o nebunie, Fără regret, încerc ca să transpun totul în poezie.  Sunt urme adânci pe fața mea, am riduri, sunt bătrână,  În mintea ta e haos, dar tu mă ți de mână,  Parfum de inocență aș vrea să îți transmit,  Să înțelegi mereu că mama te-a iubit.  Cu veselie constat că dragostea e ca o cameră dezordonată,  Dar are farmec, personalitate, chiar dacă pare că n-ar fi curată,  Este a noastră legătură, sunt mamă și mi-ești fiu,  Iar dragostea ce ne-o purtăm, e sentimentul mereu viu.              Emilia Dinescu

 1822. IZVORUL TĂMĂDUIRII  Izvorul tămăduirii este însuși Hristos,  Nu cred că poate exista ceva mult mai frumos,  El vrea să ne spălăm și să ne curățim,  Și este foarte simplu, pe El să îl primim.  Să ne spălăm pe ochi, să vedem adevărul, Să ne scăldăm în Tine, ca să dispară răul, Să bem și să mâncăm, din trupul lui Hristos,   E timpul mântuirii, un timp prea prețios.             Emilia Dinescu

 1821. E TIMPUL DE PE URMĂ  E timpul de pe urmă și ne rugăm fierbinte,  Ascultă ruga noastră, căci Tu ne ești Părinte,  Din amorțirea morții poporul îl trezește,  Curând va veni Domnul, Cuvântul se împlinește. Trimite Duhul sfânt, să ne rugăm mai mult,  Învață-mă, în rugă să stau și să ascult,  Să înțeleg ce-mi spui, și apoi să împlinesc,  Prin fapte și cuvinte eu vreau să te slăvesc.  E timpul de pe urmă, curând plecăm acasă,  Suntem poporul Tău, suntem a Ta mireasă, Trimite Duhul sfânt, pe noi ne pregătește,  Să stăm în așteptare, poporul ațipește.  Să acceptăm ce vine, e spre trezirea noastră,  Să stăm în priveghere, cu ochii pe fereastră,  S-avem candela plină, căci Mirele-i la ușă,  Trimite Duhul sfânt, păcatul fă-l cenușă.  E timpul de pe urmă, e timpul pocăinței,  E timpul încercării, să dăm lupta credinței,  Să stăm în rugăciune, uniți ca azi, mereu, Ne-om întâlni în ceruri apoi cu Dumnezeu...

 1820. GÂNDURI PENTRU REDEȘTEPTARE  Ne-am uitat iubirea într-o carte veche,  În Cartea Cărților, ce e fără pereche, Cuvântul ne-a fost dat, mereu să ne vorbească,  Despre Acel ce-i veșnic, El vrea să mântuiască. Un simplu gest așteaptă, un pas micuț să facem, Dar noi doar spre uitare, în grabă, parcă tragem, Ne pierdem în tăcere, deși a fost plătit un preț,  Nu-i preț de cumpărare, un dar divin, măreț.             Emilia Dinescu

 1819. BIBLIA ȘI PROFEȚIA  Avem Cuvântul Tău prin care ne-ai vorbit,  Cunoaștem din Scriptură și știm ce ai profețit,  S-a împlinit mereu, exact cum este scris, Și azi se împlinește, exact cum e descris. Ne-ai dat Cuvântul scris, să nu fim în neștiință,  E timpul de pe urmă, e timp de pocăință,  Prorocii ne-au vorbit în vechiul testament,  Ca să înțeleagă omul, chiar astăzi, în prezent.    S-a împlinit mereu, exact ce a spus Scriptura,  E timpul de pe urmă și se înmulțește ura,  S-a înmulțit păcatul și nu mai e păcat,  Se spune peste tot că ne-am modernizat.  În modernizmul nostru să stăm la ce e scris,  Să profităm de toate, satana e învins,  Să răspândim Scriptura mai mult ca niciodată,  Să împrăștiem Cuvântul, Hristos vine îndată. E timpul de pe urmă și ne rugăm fierbinte,  Ascultă ruga noastră, căci Tu ne ești Părinte,  Din amorțirea morții poporul îl trezește,  Curând va veni Domnul, Cuvâ...