Dragostea ca o cameră dezordonată

 1823. DRAGOSTEA CA O CAMERĂ DEZORDONATĂ 

Dragostea ca o cameră dezordonată, 

Suntem generații diferite, asta trebuie menționată, 

E haos între noi, deși chiar ne iubim, o nebunie,

Fără regret, încerc ca să transpun totul în poezie. 

Sunt urme adânci pe fața mea, am riduri, sunt bătrână, 

În mintea ta e haos, dar tu mă ți de mână, 

Parfum de inocență aș vrea să îți transmit, 

Să înțelegi mereu că mama te-a iubit. 

Cu veselie constat că dragostea e ca o cameră dezordonată, 

Dar are farmec, personalitate, chiar dacă pare că n-ar fi curată, 

Este a noastră legătură, sunt mamă și mi-ești fiu, 

Iar dragostea ce ne-o purtăm, e sentimentul mereu viu.

             Emilia Dinescu