Poezie Dinescu Emilia Dana

 1833. ÎN CAMERA DE SUS  Ne strângem împreună și ne rugăm mereu, Suntem o grupă mică, te avem ca Dumnezeu,  Ne-ai înfiat pe noi și ne-ai adus aici,  Noi stăm uniți în rugă, căci vrem să ne ridici.  Suntem căzuți din fire, suntem și păcătoși,  Ne temem de furtună, suntem cei mai fricoși,  Începem săptămâna în lanț de rugăciune,  Un lanț format de Tine, ne vrei să fim minune.  Ne vrei cu gelozie, Tu ne iubești prea mult,  Dar noi trăim în lume, aici e mult tumult, În camera de sus e liniște și pace, Eu intru cu sfială, dar știu, aici îmi place. De mână stau cu frații, Tu mi i-ai dat ca frați,  N-avem același sânge, dar suntem înfiați,  Suntem nimic pe lume și totuși valoroși,  Suntem o grupă mică, nu vrem să fim fricoși. E multă suferință, e timpul de pe urmă, Dar noi suntem poporul, suntem din a Ta turmă,  Suntem a Ta mireasă, Tu ești al nostru Mire,  Îți mulțumim din suflet pentru a Ta iubire.  Nu meritam sa...

 1832. REFLECȚIE... RUGĂCIUNE... Doamne, mi-ai dat doi ochi cu care să văd,  Așa cum vrei Tu și tot ce vrei Tu, Dar am doi ochi cu care văd... doar ce vreau eu, Ajută-mă să văd, doar ce vrei Tu și ce-i corect, mereu.  Doamne, mi-ai dat o gură cu care să vorbesc, Doar vorbe de la Tine și doar ce este sfânt, Dar am o gură cu care vorbesc... doar ce vreau eu, Ajută-mă să îți aduc slavă Ție și să îți cânt, mereu.  Doamne, mi-ai dat două urechi care să audă,  Doar vocea Ta și glasul Tău și voia Ta,  Dar am două urechi cu care ascult... doar ce vreau eu, Ajută-mă să vreau, să te ascult pe Tine, mereu.  Doamne, mi-ai dat două brațe care să lucreze,  Doar pentru Tine și voia Ta să facă,   Dar am două brațe cu care lucrez... doar ce vreau eu, Ajută-mă ca lucrul mâinilor mele, să aducă slavă numelui Tău, mereu.   Doamne, mi-ai dat două  picioare care să alerge,  Doar pentru Tine și pentru lucrarea Ta,  Dar am două picioare...

 1831. ÎN CAMERA DE SUS  Privesc la cer, sunt nori și totul este trist, Eu știu că pe pământ, azi sunt doar un turist, În camera de sus eu simt că sunt acasă,  Deși până acasă mai este un ceas, dar lasă.  E multă suferință pe acest pământ murdar, Dar stau în rugăciune, căci încă este har, Pregust din bucuria de a fi în veșnicie,  În camera de sus e multă bucurie.  O bucurie sfântă, o pace chiar divină,  În camera de sus în suflet am lumină, Nu-s singură aici, Hristos m-a așteptat, Cu frații mei în rugă acum eu am intrat.   E locul favorit, balsam de vindecare,  Aici nu e durere și nu e încercare,  E doar Hristos cu noi, hai, să lăsăm povara, Să descărcăm necazul, El spală inimioara. În camera de sus e timpul meu de rugă,  Cuvintele sunt goale, doar inima să plângă,  Și să nu spun nimic, eu tot sunt mângâiată, În camera de sus mă simt mereu salvată.   De aceea am intrat și sunt încrezătoare,  În camera de sus...