Reflecție... rugăciune...

 1832. REFLECȚIE... RUGĂCIUNE...

Doamne, mi-ai dat doi ochi cu care să văd, 

Așa cum vrei Tu și tot ce vrei Tu,

Dar am doi ochi cu care văd... doar ce vreau eu,

Ajută-mă să văd, doar ce vrei Tu și ce-i corect, mereu. 

Doamne, mi-ai dat o gură cu care să vorbesc,

Doar vorbe de la Tine și doar ce este sfânt,

Dar am o gură cu care vorbesc... doar ce vreau eu,

Ajută-mă să îți aduc slavă Ție și să îți cânt, mereu. 

Doamne, mi-ai dat două urechi care să audă, 

Doar vocea Ta și glasul Tău și voia Ta, 

Dar am două urechi cu care ascult... doar ce vreau eu,

Ajută-mă să vreau, să te ascult pe Tine, mereu. 

Doamne, mi-ai dat două brațe care să lucreze, 

Doar pentru Tine și voia Ta să facă,  

Dar am două brațe cu care lucrez... doar ce vreau eu,

Ajută-mă ca lucrul mâinilor mele, să aducă slavă numelui Tău, mereu.  

Doamne, mi-ai dat două  picioare care să alerge, 

Doar pentru Tine și pentru lucrarea Ta, 

Dar am două picioare cu care merg... doar unde vreau eu,

Ajută-mă să alerg doar pentru Tine și spre slava Ta, mereu.

Doamne, mi-ai dat o inimă care să iubească,  

Doar Cuvântul Tău și voia Ta și tot ce-i viu,

Dar am o inimă care iubește... doar ce vreau eu,

Ajută-mă să te iubesc, așa cum mă iubești și Tu, mereu.

Doamne, mi-ai dat sprijin copiii, cadoul Tău divin,

Ai vrut să îi cresc spre slava Ta, să-i cresc spre veșnicie, 

Dar i-am crescut așa cum am știut... nu cum ai vrut,

Ajută-mă, să le fiu călăuză prin ceea ce sunt, mereu.

Doamne, mi-ai dat semințe, în viața mea ai pus ce ai voit,

Îți mulțumesc, nu știu ce sol în mine ai găsit, 

Dar Tu ești Grădinarul... să mă las prelucrată, 

Ajută-mă ca să rodesc, eu vreau să fiu salvată. 

              Emilia Dinescu