Constatare

148. CONSTATARE 

Sunt atât de goală și atât de murdară 

Că mă întreb cum am tupeul să vin în fața Ta,

Eu cu haina pătată... plină de pete, 

Mă întreb, ce se poate întâmpla de m-ai abandona,

Dar nu... n-o vei face căci încă e har și aștepți, 

La ușă Tu bați și aștepți să-ți  deschid 

Iar pentru asta eu nu trebuie decât să mă ridic, 

Să mă dezbrac de haina cea pătată 

Căci Tu mi-ai pregătit una curată,

Spălată chiar de Tine, o, 

Miel ce te-ai jertfit, 

Tu pentru mine ai murit căci m-ai iubit 

Și acum tot pentru mine mijlocești  

Căci m-ai iubit și încă mă iubești  

Și ai pregătit o haină și o coroană,  

Ca dar să mi le dai...

Eu nu merit nimic...

Dar vreau să mă ridic...

Să las haina pătată, 

S-o iau pe cea curată...

                  Emilia Dinescu