Iertați-mă


 709. IERTAȚI-MĂ 

Iertați-mă, c-am eșuat ca mamă 

Și n-am știut să mă împart mai bine,

Acum, privind în urmă, bag de seamă  

Că am greșit, greșeala e în mine.


Iertați-mă că am greșit adesea,  

Nu am știut să fiu mai fermă, mai cu avânt, 

Sunt om și am greșeli nenumărate, 

Nu pot să spun c-aș fi acum vreun sfânt.


Iertați-mă că am greșit ca fiică, 

Nu v-am adus eu zâmbet, bucurie, 

Regret, privesc în urmă doar o clipă, 

Of, de ai veni înapoi copilărie!

             Emilia Dinescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Fiecare pas al tău mă învață

Gânduri

Femeia misterioasă