Sufletul rănit


 687. SUFLETUL RĂNIT 

Ți-am pus sufletul în palmă 

Și tu l-ai strâns,   

L-ai strâns până l-ai făcut fărâme,  

Fărâme care ți-au scăpat printre degete 

Și s-au împrăștiat în văzduh 

Și astfel m-ai pierdut... 

Nu îți mai aparțin, 

Dar ceea ce nu știi

E că pe fiecare bucată a rămas amprenta ta 

Și fiecare bucată s-ar întoarce la tine, 

Dar se teme de multele răni provocate...

         Emilia Dinescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Fiecare pas al tău mă învață

Gânduri

Femeia misterioasă