Copiii mei

1041. COPIII MEI

Ei sunt puterea mea, nu ai habar,

De cad, doar pentru ei mă ridic iar,

Doar pentru ei mă ține Dumnezeu, 

Cu ei mă vei vedea oricât ar fi de greu.

Nu mi-e rușine chiar de-i criticați,

Eu știu ce am crescut, sunt educați,

Puteți să spuneți orice vreți, vă las,

Dar Dumnezeu nu-i lasă în necaz.

Nu îi cunoaște nimeni, eu îi cunosc deplin

Și știu c-au suferit și au mâncat mult chin,

Dar n-au căzut, ei stâlpi mi-au fost, m-au susținut 

Ei mi-au fost reazăm, pavăză și scut. 

Băiatul meu cel mare este tatuat 

Și c-un șablon a fost etichetat,

Familia e totul pentru el,

În loc să-l critici poți să-l iei model.

Și puiul meu este mai prost văzut, 

Merg pe premiza, școală multă n-a făcut, 

Sunt mândră pentru cât a învățat, 

Muncește mult și sprijin el mi-a dat.

Priviți la el ca la un copilaș, 

Poate-l vedeți că este mai poznaș,

Dar lacrimile mi le-a șters când am oftat

Și cu mânuța lui m-a ridicat.

Ei sunt averea mea, cadoul meu de sus

Mai mult de atât nu știu ce ar fi de spus

În rugăciune îi port, îi voi purta,

Gândește-te, ei sunt puterea mea. 

De înțelegi ce am scris, îți sunt recunoscătoare,

De nu, e treaba ta, eu nu îți sunt datoare, 

Eu datorie am la Dumnezeu 

Și-n rugăciune îi mulțumesc mereu. 

       Emilia Dinescu