Eșecuri... dar speranțe

 1040. EȘECURI... DAR SPERANȚE

Când am cunoscut Cuvântul, eu eram o fericită, 

Mă visam evanghelistă, cu o viață împlinită, 

Timpul a trecut, se pare, dragostea mi s-a răcit, 

Dusă de tumultul vieții, am uitat ce mi-am dorit.

Dumnezeu a vrut, știu bine, să fac evanghelizare

Chiar din casa mea, anume, să nu stau cu ochii în soare,

Însă am greșit amarnic, pot spune, am eșuat, 

Dumnezeu mi-a dat băieții, ei în lume au plecat. 

Zelul de a predica și a spune de Hristos 

Vrea satana să îl stingă, vrea să fi neputincios,

Dar eu nu mă las învinsă chiar dacă am eșuat 

Fiindcă mă încred în Tatăl și știu tot ce El mi-a dat.

Nu pot să vorbesc prea bine, versete eu nu rețin,

Dar scriu zilnic poezie și din scris nu mă abțin, 

Nu scriu bine, nu-s poetă, dar de citești versul meu, 

Sper să-l întâlnești degrabă, să-l cunoști pe Dumnezeu.

             Emilia Dinescu