Pământul și cerul

1054. PĂMÂNTUL ȘI CERUL

Pământul se sufocă de prea mult egoism,

Nu mai găsim în noi un gram de eroism,

Suntem atrași în toate, nimic nu-i de folos

De mergem spre pierzare fără Domnul Hristos. 

În alergarea noastră suntem luați de ape,

Pe acel ce nu înoată nu-i nimeri să îl scape,

Căci nu mai poate nimeni să lupte pentru acel,

Căci lupta e pe viață și e la alt nivel.

Ne afundăm cu lumea și nu ne sufocăm,

Credem că suntem bine, nu știm cum să trișăm, 

Dar nu vedem în jur, sunt semne, se întâmplă,

E timpul să primim salvarea cea mai simplă.

Anii au trecut, s-au strâns, pământul e bătrân, 

Iar eu sunt călător, dar mă simt un străin, 

Pământul nu e totul, azi cerul ne așteaptă, 

Trecem la alt nivel, urcăm o nouă treaptă. 

Pământul se sufocă și vina e a noastră 

Căci am evoluat, dar viața e mai proastă, 

Prin știință am distrus tot ce a fost frumos,

Căci omul e de vină, omul e păcătos.

           Emilia Dinescu