Pe brațe Domnul m-a purtat

 1050. PE BRAȚE DOMNUL M-A PURTAT

Pe brațe Domnul m-a purtat 

Din clipa când El m-a creat,

M-a ocrotit de la început 

Din clipa când m-a conceput. 

Când eu pe lume am venit

Doar mama a fost de m-a iubit, 

N-am fost copilul așteptat, 

Am fost copilul renegat.

Pe brațe Domnul m-a purtat 

Când alții m-au accidentat, 

Sechele multe au rămas 

Și mama a tras al meu necaz. 

Dar Dumnezeu m-a ocrotit 

Și rana El mi-a oblojit,

A fost cu mine tot mereu 

Și n-am simțit că era greu.

Pe brațe Domnul m-a purtat 

Și am crescut cu handicap, 

Dar ocrotirea a fost a Lui

Că nu-s copilul nimănui. 

Tot timpul, El m-a sprijinit 

Și m-a însoțit, m-a ocrotit, 

Un drum greșit eu am ales,

Dar tot El i-a dat un nou sens.

Când visele ce am sperat, 

S-au risipit și am eșuat, 

Eu nu am fost un om învins, 

O altă ușă s-a deschis. 

Eu planuri multe am avut,

Am mers pe un drum și n-am știut 

S-aleg cu multă înțelepciune, 

Dar Domnul a făcut minune.

Din suferință și durere,

Am simțit numai mângâiere

Când mamă, eu, am devenit, 

Am văzut cum m-a ocrotit. 

Pe brațe Domnul m-a purtat 

Și mult m-a binecuvântat, 

Mi-a dat în casă trei bujori, 

Sunt cele mai frumoase flori.

Totul a fost un dar divin

Și cu copiii eu mă alin,

Puteri de sus eu am primit 

Chiar dacă am și suferit.

Răni multe El mi-a vindecat, 

Putere multă El mi-a dat,

Tot timpul am fost susținută 

De-a Lui putere nevăzută. 

Și astăzi pentru că trăiesc 

În poezie îi mulțumesc, 

Când scriu un vers mă liniștesc 

Și simt că sunt ce îmi doresc. 

Închei un gând, închei un vers, 

Nu știu cât Tu ai înțeles,

În viață eu am învățat 

C-am fost copilul protejat.

Pe brațe Domnul m-a purtat 

Chiar dacă nu am meritat, 

Eu am o viață minunată 

Chiar dacă pare încurcată. 

Am scris această poezie 

Fiindcă am vrut să-ți spun, chiar Ție 

Să nu te lași descurajat 

Și să te rogi neîncetat.

În vers am vrut să spun mai mult,

Dar n-am știut și n-am putut,

Pe brațe Domnul m-a purtat 

Și versu-acesta El mi-a dat. 

Nu sunt poetă, dar eu scriu 

Și scriu întruna, atâta știu, 

În vers pot să vorbesc ușor 

Despre al meu Mântuitor.

Poate, din nou, v-am plictisit, 

Însă din scris nu m-am oprit, 

Pe brațe Domnul m-a purtat, 

Ce poate fi mai minunat.

Nu am talent, nu mă mândresc,

Însă în vers ușor vorbesc, 

În vers mă simt eliberată 

Și nu mă simt handicapată.

În vers sunt eu și Dumnezeu, 

Căci El m-a ocrotit mereu

Și știu că-n brațe m-a purtat 

Și viața mea El a vegheat. 

Nu pot să scriu din capul meu,

Eu scriu ce simt și nu e greu,

Poate greșesc, dar scriu curat

Despre Hristos ce m-a salvat. 

Când eram mică, mult visam,

Să public versuri îmi doream, 

Acum, atât îmi mai doresc 

Prin vers pe Domnul să-l slăvesc. 

Pe brațe Domnul m-a purtat,

Dacă am greșit, El m-a iertat

Și-n vers voi spune tuturor 

Numai de al meu Mântuitor.

Închei această poezie 

Și îmi spun singură, chiar mie,

Pe brațe Domnul m-a purtat 

Și versul meu El mi l-a dat.

Mi-a dat puterea să vorbesc

Și-n versul meu să îl slăvesc, 

De aceea spun neîncetat 

Doar Domnu-n brațe m-a purtat. 

        Emilia Dinescu