În camera de sus

 1090. ÎN CAMERA DE SUS 

În camera de sus eu,  iată, am intrat, 

E ceasul meu de veghe, e timp doar de rugat, 

O rugăciune, Tată, la tronul Tău de har 

Și-ți cer cu stăruință al mântuirii dar. 

Eu sunt departe, Doamne, de ce ar trebui,

Dar mântuirea vreau și vreau să mi-o atribui, 

Ca dar al Tău divin aștept, doar, cu credință 

Că știu că fără Tine nu este biruință. 

În camera de sus eu, iar, am poposit 

Cu frații mei în rugă, eu știu, te-ai întâlnit, 

E rândul meu acuma și vreau să îți vorbesc,

Eu sunt greșită, Tată, dar ști că te iubesc. 

Încă e har divin pe acest bătrân pământ, 

Mai este timp, Hristoase, să facem jurământ,

Azi este ziua în care ne chemi la pocăință 

Căci mâine nu există, chiar de avem dorință. 

Timpul nu e al nostru, nu știm cât va mai fi,

Curând în dreptul nostru se poate chiar sfârși, 

Nu vrem ca alergarea să fie eter

Prin Tine veșnicia o vrem, nu e mister.

Venim uniți în rugă cu ai noștri dragi copii,

Unii sunt lângă Tine și stau uniți ca snopii, 

Alții cu brațe goale la Tine am venit

Și plângem cu durere că nu așa am dorit.

Avem speranță multă și știm că vei veni 

Și așteptăm cu dor, doar Tu ai dojeni, 

Te rog să îi trezești, să vadă c-au greșit, 

Să înțeleagă, Doamne, ce mult s-au rătăcit. 

În rugăciunea noastră venim și te rugăm, 

Salvează-ne, Hristoase, nu vrem ca să plecăm,

Vrem să stăm lângă Tine orice s-ar întâmpla 

Și veșnicia toată noi vrem a contempla.  

Pe pământ este greu, e multă suferință,

Dar noi venim la Tine și cerem cu credință, 

Cu trupuri cam plăpânde, de boală ciuruite, 

Venim uniți în rugă, sunt zile dăruite. 

Nu avem nici un merit că noi, astăzi, trăim 

Cu mii de jurăminte, dar noi mereu greșim, 

Trăim prin harul Tău și bunătatea Ta, 

Te rog, cu umilință pe noi nu ne lăsa. 

Vrem cerul cu ardoare, îți cerem mântuirea 

Căci știm că vei veni, noi cerem doar iubirea, 

Iubirea Ta o vrem, căci știm că ai murit,

În locul nostru, Doamne, cu drag Tu te-ai jertfit. 

        Emilia Dinescu