În camera de sus

 1082. ÎN CAMERA DE SUS 

La ceas de seară, când soarele apune

M-apucă o bucurie, nu-ți pot spune, 

E timpul meu de rugă, e timp să mă întâlnesc

Cu Domnul meu pe care îl iubesc. 

Mă așez să stau de vorbă cu Isus, 

El mă așteaptă în camera de sus, 

Cu bucurie sfântă intru eu,

E ceasul meu de rugă, doar eu și Dumnezeu. 

De mână m-am luat cu frații mei

Și știu că simt la unison cu ei, 

În camera de sus ne-am întâlnit 

Încă un lanț de rugă am pornit. 

M-așez, Isuse, îți mulțumesc că ai venit, 

Îți mulțumesc că și pe mine m-ai primit, 

Îți mulțumesc că încă ne auzim ca frați, 

Îți mulțumesc că suntem adunați. 

Nu suntem sfinți, strigăm prin harul Tău 

Și te rugăm să ștergi tot ce e rău, 

Să ștergi din dreptul nostru ce am greșit, 

Să ne primești un suflet ostenit.

Azi, îți aduc în rugă frații mei,

Te rog, privește doar cu milă către ei,

În dreptul fiecăruia eu m-am rugat 

Și știu că ruga mea din suflet a plecat. 

Nu îi cunosc, dar Tu îi știi pe fiecare în parte,

Îi pun la rugăciune, te rog să-i scrii în carte, 

În cartea vieții aș vrea ca să ne scrii 

Căci știm că timpu-i scurt și ai să vii. 

Eu plâng și plâng, continui să citesc, 

Sunt nume de copii ce-n suferință îi întâlnesc, 

Eu sunt greșită și sufăr așa mult

Și înțeleg că prea mult te-a durut. 

Oftez și plâng când văd atâta suferință, 

Te rog, ai milă de copiii de pe listă,

Pe altarul Tău, la rugăciune, eu lista am adus

Și cu durere, eu, oful mi l-am spus.

Bolnavi sunt mulți, spitalele sunt pline

Și strig în rugăciune, doar la Tine, 

Reiau pe fiecare de pe listă 

Și când vorbesc, eu plâng, sunt tare tristă. 

Eu plâng când listele cu cei bolnavi le amintesc 

Și înțeleg că lacrimile Tale șiroiesc,

Căci îi iubești prea mult, îi vrei în veșnicie, 

Ajută-i să înțeleagă, să se predea chiar Ție. 

Mulți suferă prea mult, sub suferință se topesc, 

În dreptul fiecăruia eu îmi doresc 

Să treci ca mare Medic să alini

Că știu că chiar te doare și suspini. 

Noi îi iubim pe ai noștri și dorim

În patul suferinței să nu-i mai zărim,

Dar cel mai mult dorim să ții predăm chiar Ție 

În dreptul fiecăruia a Ta voie să fie. 

Venim în rugăciune, ca mame ne rugăm, 

O listă, multe nume, pe toți ții prezentăm, 

Ei au plecat în lume, deși noi nu am vrut, 

Ei au plecat, Isuse și tare ne-a durut.

I-am crescut cu credință și cu speranță multă, 

Sperăm că într-o clipă aminte să-și aducă

Să vină la altar și să se pocăiască  

Și mântuirea Ta ca dar să o primească. 

Te rog, primește ruga, din suflet eu mă rog, 

Să nu spun niciodată că-i greu și nu mai pot,

Vreau să fiu tare, dar Tu mă întărești, 

Te rog, în mila Ta, ruga să mi-o primești. 

          Emilia Dinescu