Testament

 1086. TESTAMENT 

Eu am să plec, curând sau mai târziu, 

Eu știu că plec, dar nu știu când, nu știu,

Dar știu că voi pleca doar pentru un timp, puțin 

Căci somnul meu va fi întrerupt de al meu Domn divin.  

De ce vă scriu... nu vreau să vă întristez, 

Vă scriu, în vers, eu vreau să vă avertizez, 

Nu am plecat, eu nu v-am părăsit, 

Mă odihnesc, mă odihnesc c-am obosit. 

Și de-am plecat, nu aveți nici o vină, n-ați greșit, 

Îmi pare rău dacă vă pare că poate, m-am grăbit,

Îmi pare rău dacă ați plâns și sunteți triști,

Eu mi-aș dori să știu că stați uniți și sunteți fericiți. 

Aș vrea să vă vorbesc pe rând la fiecare, 

Să scriu din suflet câte o urare, 

Dar mai bine vă spun chiar tuturor, 

Eu sper să ne întâlnim pe albul nor.

Curând, când Domnul nostru va veni

Toți credincioșii ne vom întâlni 

Și cei care trăiesc și cei care au murit, 

Cu toții ne vom întâlni în infinit.

Băieții mei, ca brazii ați crescut, 

Ca mamă am făcut ce am putut,

Nu vreau să spun c-am fost o sfântă, am greșit,

Dar vreau să știți că mult eu v-am iubit. 

Ați fost puterea mea, nu exista nu pot, 

Am vrut să fie bine, dar am greșit în tot,

Mă leg de Dumnezeu, El e speranța mea,

Eu v-am predat de mult, sunteți în mâna Sa.

Nu v-am făcut doar pentru acest pământ, 

Deci nu putem fi despărțiți nici de mormânt, 

Eu v-am făcut doar pentru veșnicie 

Și vreau și cred că voi avea această bucurie. 

În inimă eu mă gândesc la fiecare,

La sora mea mai mică, la sora mea mai mare,

La frații mei, la mama mea, eu vă iubesc 

Și vreau și cred că și pe voi în cer vă întâlnesc. 

La rude... că-s verișorii, nepoțeii sau cumnații, 

În cer să vă întâlnesc pe toți, chiar și pe alții 

Pe toți acei care i-am cunoscut,

Chiar dacă timpul de mult a trecut. 

Noi suntem efemeri pe acest pământ,

Dar nu stăm sigilați într-un mormânt, 

Avem Scriptura, haide să citim, 

Să nu mai stăm și să ne pocăim. 

Ca pasărea măiastră vom zbura 

Când Domnul nostru, chiar El ne va striga 

Căci în Cuvânt e spus că va veni 

Și ne va da o casă în veșnicii.

Ce mi-a venit să scriu,  vă întrebați,

De multe ori când arta admirați 

Vă vin doar gânduri, mii și mii 

Așa m-am dus cu gându-n veșnicii.

Eu o sculptură azi am admirat 

Și gândul, uite unde m-a purtat, 

Am scris un testament cu adevărat 

Și sper că ce am scris, n-ați ignorat. 

Am pus în vers cam tot ce îmi doresc, 

Eu sper în veșnicie să vă întâlnesc 

Ia Biblia, citește-o și te roagă 

Și viitorul sper că o să-ți placă. 

Cazi în genunchi și fă o rugăciune

Și vei vedea doar cerul ca minune, 

Vei înțelege tot ce am scris, de ce am scris 

Și vei dori să fi în paradis. 

Doar o sculptură este pentru voi,

În mine a provocat chiar un război, 

Am scris un vers și vreau să mulțumesc 

Celor ce au citit și ce citesc. 

Luați Scriptura cât nu e târziu, 

Profită, ești în viață și ești viu,

Dorește-ți cerul și predă-te Lui

Doar prin credință ești al Domnului.

Sunt gânduri scrise, e un testament, 

Eu sunt în viață, pot spune prezent, 

Am scris scrisoare ca să o citiți 

Când n-oi mai fi, aici mă regăsiți.

          Emilia Dinescu