Gânduri

1101. GÂNDURI 

Ieri mi-am oprit privirea să nu lăcrimez,

Închis-am ochii și am clipit mai des,

Când trei surori pe bancă am văzut,  

Eu știu că cerului aceasta i-a plăcut. 

Ca mamă, mama lor a simțit bucurie, 

Un sentiment profund transmis cumva și mie,

Băieții mei în lume sunt, dar cred și încă aștept 

Să-i văd că se întorc și merg pe drumul drept.

Privind acest tablou feeric mult m-am bucurat 

Și cerul, știu că cerul tot cu bucurie a asistat, 

Ca mame noi dorim și suferim și așteptăm, 

Dar oare suferința cerului o suportăm?!...

Ca o fecioară adormită m-am simțit, 

Cumva în mine am plâns, durerea am înghițit,

Am vrut s-ascund ce simt și nu am plâns, 

Am transformat eu totul în surâs. 

M-am bucurat că fetele au fost în adunare,

În inimă simțit-am sărbătoare,

În rugăciune Domnului i-am mulțumit 

Pentru că lacrimile mi-a oprit. 

Să nu cedăm, orice s-ar întâmpla,

În rugă bucurie vom afla, 

Să nu cedăm, să ne rugăm profund 

Că rugăciunile nu sunt în van... inimi pătrund.  

Războiul încă nu s-a încheiat,

Dar ieri o bătălie am câștigat, 

Să ne rugăm, mai e puțin, se va sfârși, 

Curând, pe nori, pe Domnul nostru îl vom zări. 

           Emilia Dinescu