Gânduri

 1110. GÂNDURI 

Doamne, îți mulțumesc că mi-ai vorbit, 

Îți mulțumesc că nu m-ai părăsit,

O lecție, din nou, m-ai învățat

Și-n greul meu nu m-ai abandonat. 

Pe frații mei n-am vrut să deranjez, 

Problemele ce au venit să încredințez, 

Dar disperarea parcă m-a cuprins 

Și-n disperarea mea, iată, că am scris. 

N-am vrut să deranjez căci fiecare 

Poartă a lui povară în spinare, 

Unii sunt încercați și suferă de mult

Și suferința nu este ceva plăcut. 

În disperarea mea la Tine am strigat,

Dar pradă oboselii m-am lăsat 

Și deznădejdea parcă m-a cuprins,

Eu m-am pierdut, satana m-a învins. 

Când am văzut că-n luptă eu cedez,

Am vrut putere fiindcă am un crez

Și rugăciunea voastră am cerut,

Putere a venit în al meu trup.

Am învățat o lecție divină, 

Cât poate rugăciunea multă să te țină, 

Când ne unim în rugă și strigăm 

Prin orice trecem, putere căpătăm.  

Îți mulțumesc că am frați minunați 

Și știu că-n dragoste suntem legați, 

Îți mulțumesc că ruga noastră Tu asculți 

Și ne vorbești, chiar de suntem micuți. 

Exact cum degetele de la mână-s diferite, 

Dar în căușul palmei sunt unite,

Așa de diferiți suntem și noi,

Dar ne-ai unit și ne-ai făcut de neam de soi.

Suntem ai Tăi, suntem uniți ca frați 

Și ne susținem reciproc când suntem încercați, 

Noi știm că încercări mai multe vor veni,

Dar tot uniți în rugă noi vom fi.

Nu suntem mulți și suntem vinovați 

Căci știm că noi suntem greșiți, suntem spurcați,

Dar Tu ești sfânt și Tu ne curățești,

Îți mulțumesc că pentru cer ne pregătești. 

           Emilia Dinescu