În camera de sus

 1107. ÎN CAMERA DE SUS 

În rugăciune vin la Tine iar,

Îți mulțumesc că încă mai e har,

În viață sunt și încă mai trăiesc, 

În camera de sus eu poposesc.

E timpul meu de rugăciune, am promis, 

Pe listele din grupă m-am înscris 

Atunci când vocea Ta pe mine m-a chemat, 

Îți mulțumesc că Tu nu m-ai lăsat,

Nu m-ai lăsat să stau deoparte, să mă tem 

Și iată că în rugă eu te chem,

Te chem și-s bucuroasă să te întâlnesc, 

Din laudă nu pot să mă opresc. 

O săptămână împreună am trecut 

Și multe fapte în viață am făcut, 

În rugă mă predau și-ți cer iertare

Pentru greșeli ce le port în spinare. 

La cruce vin și obosită poposesc, 

E timpul ca și eu să mă trezesc, 

Să las povara vinei ce o port,

Prea mult a trebuit ca să suport.

Tu ești etern, eu doar o muritoare, 

Căci fără Tine tot omul azi moare,

Dar vreau cu Tine de acum să trăiesc, 

E timpul scurt și vreau să te întâlnesc. 

În camera de sus am poposit 

Și iată că aici te-am întâlnit, 

Mă așteptam ca să mă dojenești,

Dar Tu cu brațele deschise mă primești. 

M-am așezat și mă predau cu totul Ție, 

Îți spun că simt o mare bucurie, 

Povara de păcate a dispărut, 

A dispărut și tot ce m-a durut, 

De aceea îți mulțumesc cu voioșie, 

Tu știi ce simt, o mare bucurie,

O bucurie sfântă m-a pătruns 

Când am intrat în camera de sus. 

Nu vreau să-ți cer nimic, îți mulțumesc 

Că știu că rugile ce se rostesc 

La tronul Tău ajung și le împlinești,

Eu știu că tare mult ne mai iubești. 

Îți mulțumesc că încă ne rugăm 

Și listele sunt lungi, dar le predăm 

Și ne încredem în mila Ta cea mare,

Îți mulțumim că Tu ne ești salvare.

         Emilia Dinescu