În camera de sus

 1102. ÎN CAMERA DE SUS 

În fața Ta, eu, iată am venit, 

În camera de sus am poposit, 

E timp de rugăciune, de închinat, 

Nu este timp deloc de neglijat. 

De mână stăm uniți în rugăciune

Și așteptăm a cerului minune, 

Cerem cu adorare să ne vezi

Și inima și suferința să ne-o crezi.

E suferință multă pe pământ 

Și mulți copii doresc doar un mormânt 

Că boala cruntă lovește fără milă 

Că e bărbat sau doar biată copilă. 

Cu listele la cruce am venit 

Și fiecare nume am rostit, 

Sunt boli prea grele și multă suferință, 

Dar noi îți cerem vindecare, biruință. 

Venim la Tine, Medicul suprem, 

Noi suntem slabi și păcătoși suntem,

În harul Tău și bunătatea Ta, 

Îți cerem alinare în suferința grea. 

Suntem vase de lut, suntem crăpați 

Căci de satana am fost înșelați, 

Cuvântul Tău îl știm, dar am greșit 

Și cei din jur în noi s-au poticnit. 

Cu listele venim și ne rugăm,

Nu vrem deloc ca să te supărăm, 

Copiii noștri în lume au plecat

Căci, poate, am greșit în cum i-am educat. 

Sunt foarte mulți, sunt tineri fără minte,

Te rog, ascultă ruga de părinte, 

Cu lacrimi ne rugăm pentru copii,  

Doar Tu m-ai poți de Tine să-i apropii.

Norii se strâng, nu știm ce va veni,

Dar știm că-n luptă Tu cu noi vei fi,

Cu noi vei fi, în brațe Tu ne iei

Și lângă Tine, noi suntem chiar miei.

Știm c-am greșit, nu merităm nimic,

În fața Ta nici vocea n-o ridic, 

Cuvintele în rugă nu găsesc, 

Dar stau, cu inima aș vrea să îți vorbesc.

Avem de toate, nu știm ce-i sărăcia, 

Pot spune, sincer, uitat-am omenia, 

Suntem prea plini, stomacul e încărcat 

Și noi de sete încă n-am răbdat.

Dar sunt creștini ce mor în închisoare 

Și inima e-n suferință mare,

Sunt mulți copii flămânzi și însetați 

Și tinerii creștini sunt încercați. 

Sunt țări unde Cuvântul este aruncat 

Și cel ce îl citește este condamnat 

În închisoare fără judecată, 

Căci nici o judecată nu e dreaptă. 

Trimite Duhul Sfânt să îi aline 

Pe cei ce suferă în închisoare pentru Tine,

Pe cei ce au plecat în misiune 

În țări unde e greu de Tine doar a spune.

Nu ducem lipsă de nimic, am strâns avere,

Avere care nu-i eternă și doar piere,

Ne facem vile somptuoase să avem,

Să vadă ce-i din jur cine suntem. 

Doar o colibă de am avea să-ți mulțumim 

Că luxul nu e ceea ce dorim, 

Dorim doar cerul, e timpul spre sfârșit,

Acesta nu e timp de agonisit. 

Deschide mintea întunecată către Tine,

Să nu ne temem, să vorbim, sfârșitul vine,

Să nu strigăm la munți să ne înghită 

Și frica nu vrem ca să ne cuprindă. 

Trimite Duhul Sfânt să ne trezească, 

E timpul scurt, doar Domnul să vorbească, 

Ajută-ne să ne trezim, să nu dormim, 

Suntem fecioare neînțelepte, prea des noi ațipim.  

Te rog, să ne dai Duhul Sfânt, candela plină, 

Să stăm în rugăciune, acum când e lumină, 

Căci întunericul și noaptea va veni,

Cu candela să luminăm, nunta vei pregăti. 

Ajută-ne să facem pentru Tine, misiune 

Între vecini și prieteni să se adune

Doar întrebări, prin fapte să vorbim 

Căci știm că vei veni și te iubim.  

Să fim lumini în casa unde stăm, 

Pe strada unde locuim, să nu cedăm, 

Să nu vorbim cu gura ci cu fapta 

Căci fapta bună e mai mult ca șoapta. 

Îți mulțumesc că astăzi mi-ai vorbit, 

Nu ceasul este cel ce m-a trezit,  

Încă din zori cu soarele m-ai mângâiat 

Ca să înțeleg că sunt copil iertat. 

Îți mulțumesc, cu frații m-am rugat 

Și de am greșit ceva, ai corectat, 

Ajută-ne să înțelegem vorba Ta,

Te rog să ne conduci, nu ne lăsa.

În lanț de rugăciune am venit, 

Cu dragoste am vrut cuvântul să cuprind,

Dar e doar zăngănit de vorbe goale fără Tine, 

Te rog, trimite ploaia Ta divină peste mine, 

Dar nu doar eu aș vrea să fiu udată,

Trimite ploaia Ta îmbelșugată 

Peste copiii Tăi din lumea toată, 

Poporul stă în rugă și așteaptă. 

Îți mulțumesc și n-am să mai vorbesc, 

Dar sufletul eu vreau să-mi primenesc, 

În camera de sus eu mai rămân, 

Îți mulțumesc, că ești atât de bun. 

Cu frații mei în rugă m-am unit,

Ce am avut de spus nu am sfârșit, 

Dar mă retrag, cu inima vorbesc 

Și aștept cu mare bucurie să te întâlnesc,

Să te întâlnesc pe Tine și să stau

În cer o veșnicie, sincer vreau 

Și atunci orice cuvânt ce voi rosti

Va fi divin, nimic nu-l va mânji

Și orice vorbă ce o vom striga 

În melodie sfântă se va transforma, 

Până atunci vorbesc așa cum știu 

Cu inima eu versul, iată, scriu

Și îmi doresc ca versul meu 

Să fie o treaptă către Dumnezeu 

Și îmi doresc ca rugăciunea mea 

Să fie un fum plăcut spre Golgota,

De aceea cu credință de mână te-am luat, 

Îți mulțumesc, drag frate și soră, ne-am rugat, 

În rugăciune sfântă eu spun, acum, amin

Și împreună vreau cu toții să rostim

Doar osanale sfinte în cer când ne întâlnim.  

             Emilia Dinescu