La mulți ani, doamna învățătoare!

 1103. LA MULȚI ANI, DOAMNA ÎNVĂȚĂTOARE!

Aș vrea să scriu o poezie să vă spun ce simt,

Dar, din păcate, nu-s cuvinte în care să cuprind

Urarea mea, ce vă doresc, nu sunt cuvinte, 

Căci dragostea, de multe ori, prea mult se aprinde. 

Eu în trecut trăiesc, îmi amintesc prea bine

Cum a-ți luptat, m-ați susținut, m-ați sprijinit pe mine,

Condeiul, dumneavoastră, în mână mi l-ați pus

Și-n vers să scriu, m-ați pus, a-ți spus că-i har de sus. 

Când eram tristă și în mine mă închideam, nu mă lăsați să sufăr,

Mergeați la bibliotecă, scoteați povești din cufăr

Și mi-ați creat o lume în care să trăiesc, 

Cum pot, oare, acuma să nu spun, vă iubesc?!...

Eu într-un colț de suflet să știți că sunt copil,

Mă furișez prin viață și mă ascund tip-til,

În colțul meu de suflet ades vă întâlnesc  

Și în copilărie îmi place să trăiesc. 

Știu că trecut-au anii și părul ne-a albit, 

Dar sufletul e tânăr și știu că nu vă mint,

A-ți fost exact ca mama și ele întineresc

Când trec ușor prin viață și când copiii cresc. 

De ziua dumneavoastră, eu cad în rugăciune,

Înalț ochii spre ceruri și cer doar o minune, 

Să aveți mângâiere și pacea cea divină

Și orice zi din viață să fie doar senină. 

Să fie numai bine și sănătate multă, 

Eu strig în rugăciune și cerul mă ascultă 

Căci cerul este martor la tot ce a-ți făcut 

Și cerul răsplătește, un om chiar m-ați făcut. 

Sunteți mamă de fată și un băiat aveți, 

Dar a-ți avut și fete și mult mai mult băieți 

Și printre ei am fost și eu, copil,odinioară,

M-ați învățat să lupt, să-mi fac viața ușoară.  

Vă mulțumesc, de ziua dumneavoastră,  vă mulțumesc profund, 

Aș vrea cu versul meu în inimă să vă pătrund, 

Dar nu îndrăznesc, nu vreau să deranjez,

Din suflet doar un sincer la mulți ani, vă mai urez. 

         Emilia Dinescu