Zi de curățenie

 1105. ZI DE CURĂȚENIE 

Să scriu un gând eu m-am oprit 

Căci mă cam tem, m-am rătăcit

Și iată, am staționat

Și un pic mai dur, analizat.

Mă tem că nu mă recunosc 

Deși credeam că mă cunosc,

O curățenie am pornit 

Și totuși nu m-am regăsit.

Am șters de praf, dereticat 

În locuri unde n-am umblat

Și pe sub praf eu am găsit 

Un caracter cam zdrențuit. 

Mizerie și îngălare,

Găsit-am eu în cercetare, 

Ascunse doar sub nepăsare. 

Aspiratorul am băgat 

Și praful adânc am aspirat 

Și când gunoiul am aruncat, 

Praful spre mine a zburat 

Și am văzut doar indolență 

Și mult mai multă repetență, 

Eu multe lucruri mi-am propus

Apoi le-am pus pe raft mai sus

Și praful le-a acoperit, 

Ce a fost bun, n-am împlinit. 

Păienjeni au țesut de zor

Peste dorințe, pânza lor

Fiindcă în vise n-am crezut, 

Eu lucrurile n-am făcut, 

Nu am luptat, am eșuat 

De multe ori chiar am clacat. 

Aș vrea ca să fac o schimbare 

Și o curățenie mai mare, 

Dar praful să nu îl șterg eu

Ci să îl șteargă Dumnezeu 

Căci curățenia-i deplină

Și poate să facă lumină,  

El știe ce-i de aruncat

Și ce mai trebuie păstrat, 

Ce este doar de șlefuit 

Și ce e de înlocuit. 

Vreau o schimbare în viața mea

Căci sub moloz viața e grea,

Te rog, să mă ajuți pe mine,

Curat voi face doar cu Tine.

Nu mă lăsa ca să ascund

Sub preș, gunoiul este hâd  

Și tot iese la suprafață, 

Eu vreau să am curată față, 

De aceea, te rog, curățește 

Tot din ce cerul nu primește.

        Emilia Dinescu