În camera de sus

1147. ÎN CAMERA DE SUS 

Din viața noastră efemeră, a mai trecut o săptămână, 

Sunt bucuroasă că în rugă, copiii Tăi acum se adună, 

De mână, iată, ne luăm și stăm uniți în rugăciune, 

Venim uniți în rugă toți și avem multe a spune.

Venim la tronul Tău de har, venim cu bucurie, 

Din rugăciune facem iar un lanț de armonie,

Venim uniți să-ți mulțumim că încă mai trăim, 

Putem la cruce să venim și vrem să te slăvim. 

Tu ești al nostru Dumnezeu și noi venim la Tine,

Că de e bine sau e greu, cădem în rugăciune,

Venim uniți să-ți mulțumim, iubirea Ta e mare

Și noi sperăm și ne dorim să ne întâlnim în zare.

Curând pe nori te vom zări, ne vom lua de mână 

Și-n cerul Tău vom poposi și vom primi cunună, 

Noi știm că nu o merităm, nici jertfa, mântuirea, 

De aceea mult ne bucurăm că ne-ai dat ispășirea. 

Ai șters povara noastră grea, ai șters păcate grele, 

În rugă noi ne-am întâlnit, nimeni să nu se înșele, 

Nu merităm nimic cei bun căci noi suntem călăi, 

Dar Tu în bunătatea Ta, Tu nu ne vezi cei răi.

Îți mulțumim că încă mai e har și suntem liberi să vorbim de Tine,

Curând nu vom putea, noi știm, bine nu vine,

De aceea cu credință în rugăciune ne unim, 

Noi vrem cu ardoare cerul căci mult  noi te iubim. 

Ne-ai înfiat pe noi și știm că ne-ai iubit 

Că-n locul meu pe cruce Hristos, El a murit, 

În locul nostru Tată, Tu Fiul ți-ai trimis 

Și toate ca să fim cu Tine-n paradis. 

Cum să îți mulțumim, nicicând nu vom putea, 

La marea de cristal cânta-vom osana

Și ne vom bucura cu Tine-n veșnicii,

Îți mulțumim că suntem cu toții ai Tăi copii.

       Emilia Dinescu