Rugăciune

 1228. RUGĂCIUNE 

În camera de sus, e ceasul meu de rugă, 

Mă rog ca rugăciunea la Tine să ajungă, 

Sfințește, Tu grăirea și șterge ce-i murdar

Și dă-mi înțelepciunea cât este încă har.

Nu mă lăsa în voia-mi, dă-mi voia Ta divină, 

Condu-mă spre speranță, condu-mă spre lumină, 

Curând va veni noaptea și om orbecăi,

Ajută-ne-n lumină să vrem a te întâlni. 

Eu am intrat sfiită în camera de sus, 

M-așez să stau de vorbă cu Domnul meu, Isus,

El a murit pe cruce, crucea era a mea

Și a venit, de vorbă cu mine vrea să stea.

Îi spun că-s păcătoasă, regret că l-am rănit, 

Iar palma cea străpunsă mi-arată, te-am iubit, 

"Eu te-am iubit pe tine și bicele am primit,

Tu ai venit la mine fiindcă eu te-am iubit".

Da, recunosc, Hristoase, că eu te-am răstignit, 

Cu bicele pe spate, tot eu, crunt am lovit, 

Coroana cea de spini pe frunte eu ți-am pus,

Cu multă duritate și coasta ți-am împuns.

Nu meritam iubirea-ți prin câte am făcut,

Dar m-ai primit pe mine, chiar într-un mod plăcut, 

De mână m-ai luat, de toate m-ai păzit,

Ai fost întotdeauna Cel ce m-ai ocrotit. 

Eu știu că-s păcătoasă și zilnic eu greșesc, 

Deși doresc din suflet ca să mă pocăiesc, 

În camera de sus ți-aduc durerea mea,

Te rog, ascultă ruga, doresc doar pacea Ta.

            Emilia Dinescu