In memoriam doamna învățătoare
1336. IN MEMORIAM DOAMNA ÎNVĂȚĂTOARE
( promoția 1982-1986)
Câte o stea se stinge, iar noi, doar suferim,
Vărsăm lacrimi amare, dar cum să ne oprim,
Trăim cu amintiri, sunt multe și frumoase,
Un suflet bun și cald, așa a putut să lase.
Știu, ne-a lăsat lumină și mii de amintiri,
De stăm ca să vă spunem, sunt multe povestiri,
Avem în suflet multe, scăldate de durere,
N-o mai avem pe doamna, dar știm, ne-a dat putere.
Vom merge mai departe, doar va trăi prin noi,
Ne-a învățat să credem în zâne și eroi,
Ne-a învățat să credem în Hristos,
Ne-aducem azi aminte de glasul cel duios.
Nu a trecut un an, nici zece, mult mai mulți,
Suntem elevii care am fost recent uniți,
Cu glas suav de mamă, ne-a adunat pe noi,
Durerea este mare, în suflet e război.
O port în amintire, m-a învățat mereu,
Să trec peste durere, s-o scriu în versul meu,
Am scris o poezie, durerea nu mai trece,
Aș vrea ca doamna noastră, din lume să nu plece.
Depunem azi o floare și lacrimi toți vărsăm,
Căci doarme, doamna noastră, în lacrimi înotâm,
Ne luăm la revedere, deși nu ne dorim,
Noi o iubim pe dânsa, mereu o s-o iubim.
Emilia Dinescu
Comentarii
Trimiteți un comentariu