Frumosul din toamnă

 1418. FRUMOSUL DIN TOAMNĂ...

Scriu versuri, dar nu sunt poetă, 

Mulți încă-mi spun că-s desuetă, 

Prin versul meu cam plictisesc, 

Prea mult de Dumnezeu vorbesc,

Dar eu visez, am năzuință

Să scriu mereu despre credință. 

Când toamna este la început,

Niște smicele mi-am făcut, 

Ce dacă sunt doar rămurele,

Pot face un buchețel cu ele,

Când florile au ruginit,

Buchet mlădiu mi-am făurit.

M-apuc să îl pictez frumos, 

Și sper să îl fac luminos, 

Pun pe la vârfuri puțin alb,

Să pară coadă de codalb,

Chiar dacă pare desuet, 

Eu nu sunt pictor, nici poet,

Sunt doar copil de Dumnezeu 

Și am o năzuință eu,

Frumosul să îl promovez,

Ca să vedeți și al meu crez,

Frumosul nu e desuet,

E doar spre ceruri un bilet,

Frumosul e mereu la modă, 

Mai mult nu vă mai țin de vorbă. 

          Emilia Dinescu