Deapre fluturi... altfel


 1546. DESPRE FLUTURI... ALTFEL...

Simțim fluturi în stomac atunci când ne îndrăgostim,

Dar nu spunem c-avem fluturi fiindcă știm precis, iubim,

Să iubești este fantastic, mai ales de ești iubit,

Sper că nu par mai obraznic, fluturii s-au întâlnit.


Tot cu fluturi se compară omul când e zăpăcit, 

Cică umblă-n a lui minte mii de fluturi, au roit,

Dar nu vrea să recunoască că e om mai fluturatic,

Cică e un om hazliu, poznaș, dacă vreți, simpatic. 


Când un copil ni se naște, spunem că e fluturaș,

Deși pruncul n-are aripi, poate fi și îngeraș,

Fluturii și îngerașii viața noastră împlinesc, 

Ca părinți ne dorim fluturi, fluturii ne întineresc. 


Eu cu-n fluture compar viața mea puțin mizeră, 

Ca omida în cocon, viață mea în altă eră, 

Dar speranța s-a ivit,  viața am luat în piept, 

Aripile colorate le-am deschis, am zburat drept.


Fluturele e simpatic și trăiește bucuros, 

Nu se teme de furtună, nu vezi fluture fricos,

De aceea ia-l exemplu, fluturaș să fi mereu,

Căci ești om și ești iubit, ești copil de Dumnezeu. 

         Emilia Dinescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Fiecare pas al tău mă învață

Gânduri

Femeia misterioasă