Noapte de catifea


 1549. NOAPTE DE CATIFEA

Nu pot să dorm, privesc, luna dansează, 

Pământul îl păzește, pe noi azi ne veghează, 

Se unduiește o cracă și luna a lovit,

De ascunde după nori și eu m-am zăpăcit. 


În noaptea fără lună, o draperie grea

Transformă întunecimea în simplă catifea,

Îngenunchez în rugă, vorbesc cu Dumnezeu, 

Apoi, cu mulțumire, mă pun în patul meu.

          Emilia Dinescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Fiecare pas al tău mă învață

Gânduri

Femeia misterioasă