Poezie Dinescu Emilia Dana

 1631. FEMEIA - O PRIMĂVARĂ PERPETUĂ  O primăvară perpetuă e femeia, Ea are strălucire, e scânteia,  În orice casă e vitalitate, Când ea e îndrăgostită de divinitate, Când ea e plină doar de prospețime  Și cere-n rugă multă istețime, Renaștere va fi în a sa casă,  Prin optimism necazu-n urmă lasă,  Căci ea se încrede doar în Dumnezeu,  Pe care l-a strigat la bine și la greu,   Cu înțelepciune și muncă asiduă,  Femeia e o primăvară perpetuă.            Emilia Dinescu

 1630. GÂNDURI  Nu există nimic mai minunat și mai divin, Să porți în pântec un copil, este sublim, Eu vă vorbesc din amintiri, a fost ca ieri, Acea căldură și sentiment profund, îi dă mamei puteri. Nu vreau să dau învățătură, nu sunt chiar pricepută,   Nu cred c-am fost o mamă bună, nu vreau să fac dispută, E o tradiție că mama e super-om, e ideal, Dar, din păcate, e doar un vis, nu e real. Deși inima mamei bate mereu pentru doi, Între iubire, responsabilitate, în ea e un război, Ar vrea răbdare multă, dar simte cum clachează, Mereu, cu aceeași teamă, ea pruncul își veghează.  Chiar dacă pruncul crește, e tot copilul ei, Rolul tăcut al mamei nu poți nicicând să-l iei, Ea stă în rugăciune, doar Dumnezeu cunoaște,  Durerea unei mame, ușor o recunoaște.        Emilia Dinescu

 1629. PRIETENA, ARIPA CE SUSȚINE ZBORUL Prietena, aripa ce susține zborul,  Ce îți susține pasul și piciorul,  Este un sprijin la nevoie, necesar, E fenomenul ce îl ai ca dar.  Când ești căzut îți este inspirare,  Te ajută să privești spre toate, cu visare, Îți dă un țel spre altă libertate,  Nu te sufocă, e egalitate.         Emilia Dinescu

1627. O SCRISOARE PENTRU TOȚI  O zi caldă de toamnă ni te-a adus pe lume,  Noi încă de atunci ți-am spus mai multe nume, Tu, bebelina noastră, prințesă răsfățată, Clătită sau shaorma, căci erai înfășată, Ai fost și buburuză și licurici în noapte,  Tu, grăsunica noastră, noi ți-am șoptit de toate. Te-am asteptat să vii, te-am așteptat cu dor, Mulți am crezut că ești la mama un fecior, Dar ești lumina noastră, ești dar neprețuit,  Prin tine înțelegem ce înseamnă fericit. Ai fericit părinții, bunicii, nu mai spun, Dar ai și străbunice, este un lucru bun, Ai și stră-străbunică, ești binecuvântată,  Ești darul nostru pur, o fată minunată.  Familia lărgită, cu toții te iubim, Și-n dragoste profundă o rugă noi rostim, Să fi mereu doar pură, așa cum ești acum, Să ai doar fericire, tu pe al vieții drum. Elena ți se spune, Antonia strigăm,  De astăzi pe al tău nume, mereu noi ne rugăm, Ne rugăm pentru tine la bunul Dumnezeu,  Noi vrem să te ocrotească și as...

 1628. FEMEIA DIN OGLINDĂ  Am fire albe-n păr, oglinda îmi vorbește,  Eu știu că totul trece și omu-mbătrânește, Dar nu mă rușinez, femeia din oglindă, Acceptă cine este, trecutul nu-l colindă. Femeia din oglindă, chipul regăsit al inimii, Emoție în glas, nu lasă loc micimii,  Ce dacă e bătrână, întoarcere în timp, Reflecție-n oglindă, copil ca anotimp. Esență e ce simte, nu ceea ce privește,  Și cu sinceritate copilu-n ea trăiește,  Chiar dacă are riduri, e tânără mereu, Căci ea este copil, copil de Dumnezeu.          Emilia Dinescu

 1626.DESTIN... SAU ALEGERI... Suntem atât de răi sau poate aroganți,  Când este rău în viață și suntem încercați,  Dăm vina pe destin, noi spunem c-ar fi crud, Dar eu nu cred aceasta și nici nu vreau s-aud. Eu nu cred în destin, ci cred în Dumnezeu,  Există un destin, să înțelegi nu-i greu, Suntem doar călători și suntem fără țel,  Destinul de a fi veșnic, e doar să crezi în El. Alegerea e totul, nimic nu este scris, Se întâmplă că se întâmplă, nu e destin sau vis, De multe ori sunt fapte și consecințe vin, De multe ori e gândul, ce nu-i curat, divin. Alegeri, consecințe, în viață se unesc, Destinul nu se întâmplă, destinul făuresc, Eu am ales să fac, un rău sau poate un bine, Ca roata se întoarce și înspre mine, vine. De multe ori plătim că am ales greșit,  Alegerea-i a noastră, nu-i un destin sortit,  De aceea să alegem cu multă rugăciune, De vrem ca viața noastră să fie o minune.            Emilia Dinescu

 1625. OGLINDA RĂBDĂRII - MAMA Dumnezeu e răbdător, dar noi multe îi greșim,  Răbdătoare e și mama, dar noi nu îi mulțumim, În tăcere ea privește modul cum ne comportăm,  Niciodată nu urăște, chiar dacă o supărăm.  Cu blândețe ea ne ceartă, armonie vrea în noi, Fapta bună, ca răsplată, face pace nu război, Mama are înțelepciune, dată de la Dumnezeu,  Cu curaj ea poate spune că ne iubește mereu.          Emilia Dinescu

 1624. FEMEIA DINTRE IERI ȘI MÂINE  Femeia dintre ieri și mâine, cine sunt eu, cine voi fi, Încerc s-o spun acum, în rime cuvintele vreau a jertfi, Vreau să vorbesc de sentimente, și din trecut și viitor, Aș vrea să văd o transformare, aș vrea să simt că nu mai mor. Sunt simplu călător în viață, o viață am pe acest pământ,  O viață care se sfârșește, plecând spre o groapă, un mormânt, Avem un timp ce-i limitat, mai lung, mai scurt, nimeni nu știe,, Dar poți să faci un legământ, cu Domnul, pentru veșnicie. Femeia dintre ieri și mâine o transformare a primit,  Atunci când s-a lăsat pe sine, pentru Acel ce s-a jertfit,  Te vreau Isuse-n a mea viață, nu mai contează ce a fost ieri, Contează doar un azi și un mâine, contează că poți să mai speri.                  Emilia Dinescu

 1623. STÂLPUL TĂCUT AL FAMILIEI  Stâlpul tăcut al familiei e Dumnezeu,  El ne susține atunci când ne e greu, Ne dă voință să ne ridicăm Și cu răbdare greul să înfruntăm. Eu mă mândresc, El dă stabilitate, El ne încununează cu noblețe, bunătate, Și strig în gura mare că e bun, Nu e loc de discreție, mereu eu spun.    Stâlpul tăcut al familiei e Dumnezeu,  Este tăcut că spunem noi, nu ascultăm mereu, El ne vorbește neîncetat, noi doar să ascultăm, Și ceas de ceas doar Lui să ne predăm.          Emilia Dinescu

 1622. GÂNDURI PENTRU PRIETENA MEA Chemarea neînțeleasă a unei prietenii eterne, M-așez comod, pe foaie vreau gândul a așterne,  E doar o provocare, mă duce în trecut, Nu vreau să plictisesc, n-o iau de la început, Dar vreau să vă spun multe, doar cu sinceritate,  Căci Dumnezeu mi-a dat o prietenă în toate, Cu ea mă sfătuiesc, la rău, dar și la bine, Cu umilință spun că e la fel ca mine. Nu iau în râs nimic, eu spun doar adevărul,  Vreau să înțelegeți bine, aici este misterul, O prietenă o am, căci Dumnezeu a vrut Să simt că-mi este soră și eu nu sunt rebut. A Lui generozitate o simt prin prietenie, Înalț o rugăciunea, o vreau în veșnicie.  ******** Chemarea neînțeleasă a unei prietenii eterne,  Am pace când vorbesc, m-așez comod în perne, Cu umilință scriu că Dumnezeu e bun, Mi-a dat o prietenie divină, pot să spun, Eu nu o meritam, dar e cadoul meu,  Cadoul dăruit de al meu Dumnezeu.              Emilia Dinescu

 1621. MĂ PRIVESC ÎN OGLINDĂ  Mă privesc în oglindă și mă analizez,  Nu vreau să văd trecutul, nu vreau să mă întristez,  Mă văd pe mine azi, eu simt c-am reușit,  Nu prin puterea mea, doar Domnul m-a iubit. Prin bunătatea Lui sunt mamă și bunică,  Cu ajutorul Lui, am depășit o frică,  E frica de eșec și frica de a zbura,  Eu zbor spre viitor, nu mă mai tulbura.  Mă privesc în oglindă și mă văd, sunt copil, Mă reîntorc în timp, mă depărtez tip-til, Mi-aduc aminte multe, dar multe am uitat,  Am aruncat trecutul negru și înnorat.  Mă privesc în oglindă, mă văd așa cum sunt, Am ridurile multe și părul e cărunt,  Dar sunt realizată, sunt mândră că iubesc,  Familia e totul, nimic nu îmi doresc.             Emilia Dinescu

 1620. UMBRA CALDĂ A BUNICII Umbra caldă a bunicii este în inima mea, Eu aș vrea să povestesc în câteva versuri de ea, A fost mamă eroină, cu răbdare a crescut,  Pruncii ei au ajuns oameni și bunica le-a fost scut. Ea a fost și ciobaniță, gospodină-n casa ei, De multe ori era mamă pentru bieții mielușei  Care părăsiți de oaie, îi creștea doar cu iubire, Avea un zâmbet aparte, eu o spun din amintire. Nu avea învățătură, carte n-a făcut prea multă,  Însă avea școala vieții, chiar dacă nu era cultă,   Povești ne spunea, cu zâne, din tradiția locală  Sau ne povestea blajin, chiar din viața ei reală.  Era simplă în purtare, n-a avut viață ușoară,  A suferit de micuță  a suferit de fecioară,  A trecut prin molimi grele, prin război și prin durere, Însă a fost credincioasă, Dumnezeu i-a dat putere. Nu stăteam prea mult cu buna, că eram tare departe,  Însă vara petreceam când  eram la ea, aparte, Viața noastră era altfel, nu era c...

 1619.  O ATINGERE CARE ÎȚI SCRIE DESTINUL Trăiam în întuneric, credeam că e lumină,  Mi se părea confort, eram murdar de tină,  În sprijin mi-ai venit, deși nu mă rugam,  Doream un echilibru, dar asta nu știam.  Cam asta s-a întâmplat, până Te-am cunoscut,  Un echilibru fain, atunci am obținut,  Confort în suflet am și sprijinul divin,  Eu știu că îți sunt fiu, și iată, în rugă vin.  Tu mi-ai schimbat destinul, deși nu este scris, M-ai învățat să lupt, să nu mă las învins,  Mi-ești sprijin în durere, m-ai scos din întuneric,. Mi-ai pus lumină în suflet și foarte mult feeric.            Emilia Dinescu

 1618. GÂNDURI  Cu multă fantezie acum vă povestesc Despre privirea caldă pe care o iubesc,  A fost a mea dorință, să fiu bunică eu,  Și-s tare fericită, m-a auzit Dumnezeu.   Este realitate că simt doar bunătate,  Mă invadează ploaia unei priviri curate, Nu e complicitate, e simplă puritate, Nepoata mea e pură, mi-aduce libertate. Iubirea este totul, iubirea-i libertate,  Și liberă mă simt, căci inima îmi bate, Doar o dorință am, atât îmi mai doresc,  Copiii și nepoata în cer să-i întâlnesc.  Asta-i realitate, e tot ce-i important,  Mă rog și spun curat, nimic nu-i ofertant, Nu-i altă fantezie, e o dorință vie, Doresc în cer, cu toții, să fim în veșnicie.             Emilia Dinescu

 1617. ODĂ FRUMUSEȚII IMPERFECTE  Acum scriu cu naturalețe despre mine, Dar nu a fost mereu așa de bine, Am fost o complexată și mă simțeam ratată,  Dar azi pentru trecut mă simt doar vinovată.  E vorba doar de simpla și banala acceptare, Să te accepți pe tine și a ta încercare,  Dar este dificil când tânăr ești și fără minte,  Și vrei cu disperare să-ți ascunzi handicapul sub veșminte.  Acum îmi amintesc cu un farmec mai aparte, mă amuză, Dar în trecut mă ascundeam de mine, mereu găseam o scuză, Am înțeles târziu că-s unică, unicitate-n mine pusă de Dumnezeu,  Autenticitate în handicap, nu ca blestem, ca un cadou al meu. Naturalețe-n mine ai să găsești mereu, nu mă ascund, Accept ce sunt, încerc să fiu mai bună și să gândesc profund, Eu nu am nici un merit, dar sunt o fericită,  M-am acceptat pe mine, sunt o femeie imperfectă, dar iubită.              Emilia Dinescu

 1616. ODĂ MAMEI  Dumnezeu e Creatorul, ce a creat a fost perfect, Tot El a creat și mama, a creat-o chiar atent, A știut că doar o mamă poate lumea înfrunta,  Cu delicatețe multă, cu viața poate lupta. Are forță chiar cât zece, de muncă nu se ferește,  Ea trudește ca albina, ca furnica ea muncește,  Doar un zâmbet de îi dai, mama este mulțumită, Și când casa este bine, mama este împlinită.  Nu e artă ce ea face, însă ea este artist, Pune suflet în ce face, un suflet prea altruist, Se uită,, ades, pe dânsa, nu contează ce gândește,  Ea cu fericirea ta, copilule, se hrănește.  Doar privește al tău chip, puțină expresivitate Îi vorbește așa bine, ea le știe chiar pe toate,  Cu delicatețe fină se retrage când tu crești,  Dar mereu este la pândă, de greu să nu te lovești.  Am vrut să spun o poveste, nu știu de am reușit,  Însă am vorbit de mame, de mama mea am vorbit,  Este o mamă perfectă, are suflet de zeiță,  Ca să o c...

 1615. ÎN CAMERA DE SUS  În camera de sus noi ne unim ca unul, La marea de cristal să nu lipsim niciunul,  Cât suntem pe pământ, noi stăm în rugăciune,  Tu ești al nostru Tată, suntem a Ta minune.  Nu avem nici un merit că suntem pe pământ,  Îți cerem cu credință, îți cerem Duhul sfânt,  Să fim doar călăuze, spre Tine vrem să fim Ca farul în furtună am vrea să strălucim.  Cuvântul Tău să fie un îndreptar mereu, Să se cunoască-n lume că ne ești Dumnezeu,  Să fie viața noastră, așa cum Tu dorești,  Te rog, primește ruga, pe noi să ne sfințești.  Aș vrea să fiu lumină  și să vorbesc de Tine,  Prin viața mea frumoasă, prin fapte, nu în rime, Ajută-mă să fac doar voia Ta divină,  Și pentru cei din jur aș vrea să fiu lumină.  E timpul de pe urmă, e timpul de lucrare,  Trimite lucrătorii să semene în zare, În cele patru vânturi Cuvântul să ajungă,  E timpul de pe urmă, lumina o să se stingă.  E ultima che...

 1614. RUGĂCIUNE PENTRU BOLNAVII  În camera de sus eu strig lângă altar,  Te rog, trimite, Doamne, trimite al Tău har La cei ce-n suferință se roagă cu ardoare,  Tu ești al nostru Medic, îți cerem vindecare.  E timpul de pe urmă și boala s-a înmulțit,  Prin suferințe grele poporul e lovit, Spitalele sunt pline, e multă suferință,  Pe patul încercării îți cerem doar credință. Noi știm, nu mai e mult, sfârșitul va veni,  Și vrem asigurarea că te vom întâlni,  De-i voia Ta ca-n moarte să adormim acum, Ajută-ne să credem, ne vei trezi oricum.  Tu ești puterea noastră în suferința grea,  Durerea este mare și viața pare rea,  Dar vrem să șlefuiești căci vrem în veșnicie,  Și știm că șlefuirea aduce bucurie.            Emilia Dinescu

 1613. RUGĂCIUNE PENTRU COPII Eu vin la rugăciune, cu lacrimi eu mă rog, Nu am nimic cu mine și parcă aș fi olog,  Mi-ai dat băieții mei, dar calea au rătăcit,  Doar eu sunt vinovată, amarnic am greșit.  Și inima îmi plânge, ca mine-s foarte mulți,  Ascultă toți părinții, te rog să ne asculți,  Noi ne-am unit în rugă, strigăm pentru copii, E timpul de pe urmă, curând Tu ai să vii. Satana i-a atras prin vicii fel de fel, Noi știm, că îl cunoaștem, știm cât  e de mișel, Strigăm în rugă, Tată, suntem chiar disperați  Căci știm cu multe patimi copiii-s torturați.   Ei cred că le e bine, ei cred că-s fericiți,  Ei nu realizează cât sunt de păcăliți,  Au renunțat la Domnul pentru ce-i efemer, Trezește-i să înțeleagă că fără Tine, pier. Mă rog acum fierbinte, ca mamă și bunică,  Te rog să le vorbești, să ștergi din mine frică,  Doresc în veșnicie să-i întâlnesc pe toți,  Pe toți copiii noștri, dar și pe ai mei nepoți....

 1612. RUGĂCIUNEA MEA E timpul meu de rugă și vin să îți vorbesc,  Eu nu am nici un merit că astăzi mai trăiesc,  Îți mulțumesc din suflet, în viață m-ai ținut,  Deși eu sunt murdară, nimic bun n-am făcut.  Eu ți-am greșit prea multe, Tu însă m-ai iertat,  Și mi-ai dat bucuria să văd câte mi-ai dat,  Sunt zile multe ,Tată, în care am rătăcit,  Dar dragostea Ta mare, mereu m-a însoțit.  Nimic din ce am făcut, nu este un lucru bun, Ajută-mă, cu Tine, de acum eu să adun, Să nu mai risipesc talantul și al Tău har,  Căci tot ce am și sunt, este doar al Tău dar.            Emilia Dinescu

1611. RUGĂCIUNE PENTRU REDEȘTEPTARE  În camera de sus ne-am adunat acum, Suntem uniți cu toții și nu venim oricum, Ne ținem strâns de mână, cu inima venim, O punem pe altar, ai Tăi dorim să fim. Ne-am botezat demult, nu vrem să ne răcim,  Chiar dragostea dintâi, mereu noi ne-o dorim, Suntem laodiceea, nu vrem să fim pierduți,  Căci fără Duhul Tău suntem doar cei căzuți.  Ne ținem strâns de mână, strigăm la unison, Căci fără Tine viața e doar un fals fason, Prin Tine și cu Tine, vom sta pe metereze,  De aceea lanțul rugii nu vrem să înceteze. Suntem o grupă mică, suntem copiii Tăi,  Noi știm că fără Tine suntem spurcați și răi,  Dar credem că schimbarea e darul Tău suprem, Și fiindcă vrem schimbarea, prezenți aici suntem.   Am ațipit, se pare, în așteptarea noastră,  Trezește toți copiii, să stea lângă fereastră,  Să stăm de veghe, Tată, să nu mai ațipim,  E timpul de pe urmă și vrem să ne trezim.         ...

 1610. RUGĂ PENTRU DUHUL SFÂNT  E timpul rugăciunii în camera de sus,  Suntem prezenți cu toții, prin harul Lui Isus, Venim la rugăciune, pe liste ne-am înscris,  Prin lanțul rugăciunii satan este învins.  Suntem o grupă mică și nu avem putere, Noi ne luptăm cu multe, și spaimă și durere, Cât suntem pe pământ, noi suntem încercați,  Vrem să fim vase scumpe, de Tine prelucrați. Prin harul Tău trăim, prin harul Tău suntem,  Îți cerem Duhul sfânt, nu vrem să ne abatem,  Avem Cuvântul Tău, avem Sfânta Scriptură,  Dar fără Duhul sfânt, suntem doar plini de ură.  Vrem ploaia Ta târzie ca dar îmbelșugat,  Vrem să rodească, Doamne, tot ce ai semănat,  Îți cerem pocăință, îți cerem și putere, Îți cerem azi în rugă, să facem a Ta vrere. Noi nu suntem nimic, doar lut murdar și tină,  Suntem murdari din fire, suntem mânjiți de vină,  Prin harul Tău divin putem fi curățați,  Prin jertfa Ta supremă, noi știm, suntem salvați. ...

 1609. GÂNDURI PENTRU TINE, RADU  Curând tu vei pleca, așa ai hotărât, eu nu mă pot opune, Cu inima de mamă voi fi mereu cu tine, Chiar dacă este greu și plâng cu lacrimi multe, Gândește-te, copile, ca mine nu e nimeni să te asculte. Simt greutate-n suflet, mă simt îngâtuită,  Căci pentru mine-i totul, mă simt chiar împlinită,  Să văd, copiii zboară, dar se întorc acasă, Să îi aștept, cu drag să-i pun mereu la masă.   Nu am ce să vă dau, sunteți cadoul meu, Mi-ați fost încredințați de al meu Dumnezeu, Vă port în rugăciune, sunteți puterea mea, Și mama recunoaște că vrea să fiți cu ea. Dar vei pleca în lume, e hotărârea ta, Îți doresc drumuri bune și vreau a nu uita, Voi sta în rugăciune, eu te aștept acasă, Ești copilașul meu, să ai viață frumoasă.  Înalț o rugăciune, cu inima zdrobită,  Și lacrimile curg, mă simt chiar părăsită,  Dar am un Dumnezeu, cu El, eu te-am crescut,  Te rog să-l iei cu tine, mergi în necunoscut.    ...

 1608.FEMEIA ȘI ARTA DE A FI  Ii mulțumesc lui Dumnezeu, El m-a creat femeie, Pot spune că mi-a pus în suflet o scânteie,  Intru în profunzime în suflet, când vorbesc,  În rugăciune sfântă, cu drag, îi mulțumesc.  E armonie-n mine, sunt foarte mulțumită,  Mă simt deplin femeie, pot spune împlinită,  Chiar dacă nu-s perfectă, sunt unică pe lume, Găsesc autenticitate, cum Domnul poate pune. Pot spune că sunt ștearsă, nu am expresivitate,  Dar am în suflet multe, gândesc în libertate,  Nu este al meu merit, e grație divină, Căci ce e-n profunzime, este a Lui lumină.   Sunt simplă ca femeie și arta de a fi,  Nu este complicată atunci când ai copii, Cu grație divină prin greutăți tu mergi, E armonie-n toate, femeia de înțelegi.               Emilia Dinescu

 1607. GÂNDURI LA ÎNCEPUT DE AN Îmi fac o analiză la început de an,  Intensitate-n versuri  scrise fără un plan, Și fără a gândi, emoție în rime, Cuvinte fără noimă, vor multe să exprime.  Sunt dură uneori, mă critic foarte mult, Cu critica îmi fac, în cap, mai mult tumult, Nu este loc de joacă,  doar creativitate, E critică cinstită, nu este nedreptate.  Nu caut nici o scuză, căci scuza ne acuză, Din intuiție aș spune că par puțin confuză, Nu mă cunosc prea bine, am sufletul pustiu, Nu este o culoare, un curcubeu chiar viu.  Un amalgam în mine de rime și culoare,  Cuvinte întortocheate ce, parcă, vor să zboare,  Să zboare în neant, să facă o poezie, Cu critica descopăr emoție târzie.              Emilia Dinescu

 1606. COLȚ DE SUFLET  Colț de suflet, speranță aprinsă, vis către stele,  Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru toate zilele mele, Îi mulțumesc lui Dumnezeu că trăiesc  Și încă am puterea să iubesc.  Colț de suflet, speranță aprinsă, vis către stele,  Îi fac o analiză acum, inimii mele,  A suferit destule, dar a rămas întreagă, Doar Dumnezeu e Cel ce poate să înțeleagă.  Colț de suflet, speranță aprinsă, vis către stele,  Aș vrea să vă spun dorul inimii mele,  Doresc în veșnicie cu toții să trăim,  Și știu, chiar se poate, hai, să ne pocăim.  Colț de suflet, speranță aprinsă, vis către stele,  E timpul să las deoparte trecutul și amintiri grele, Să merg înainte, creez un nou început,  De azi vreau să uit, din trecut, ce a durut.  Colț de suflet, speranță aprinsă, vis către stele, Îi fac loc speranței, orice ar veni, nu poate să înșele,  Căci eu mă iau la braț cu veselia,  Voi înfrunta, cu Domnul, chiar urgi...

 1605. GÂNDURI LA ÎNCEPUTUL ANULUI  M-așez să scriu, aș vrea să vă vorbesc, suntem la început,  Un început de an, e timpul cercetării, ce am făcut  Cu timpul ce s-a scurs, l-am prețuit?!...  Noi am trăit cu un folos... sau doar e timpul risipit?!... Sunt întrebări ce mi le-am pus acum, la început de an, În fiecare an am început la fel, am făcut plan, Dar ce am făcut din tot ce mi-am propus, Am constatat... nimic... și anii mi s-au dus. E început de an, noi credem cu tărie,  Că anul ce a venit, mai bun are să fie, Dar până când nu știm... nu este transformare,  Dacă rămâne doar un gând și o urare. Degeaba ne urăm, degeaba ne dorim, Dacă nu ne schimbăm, noi iar ne cam pripim,  Timpul este la fel, nu are început,  Mă întreb, cu disperare, ce este de făcut?!... Și un răspuns, din mine, primesc așa pe loc, Nu anul e schimbarea, schimbarea o provoc,  Ajută-mă, Isuse, în anul ce a venit, Să aibă loc schimbarea, căci Tu m-ai mântuit.  ...