Gânduri

 1630. GÂNDURI 

Nu există nimic mai minunat și mai divin,

Să porți în pântec un copil, este sublim,

Eu vă vorbesc din amintiri, a fost ca ieri,

Acea căldură și sentiment profund, îi dă mamei puteri.

Nu vreau să dau învățătură, nu sunt chiar pricepută,  

Nu cred c-am fost o mamă bună, nu vreau să fac dispută,

E o tradiție că mama e super-om, e ideal,

Dar, din păcate, e doar un vis, nu e real.

Deși inima mamei bate mereu pentru doi,

Între iubire, responsabilitate, în ea e un război,

Ar vrea răbdare multă, dar simte cum clachează,

Mereu, cu aceeași teamă, ea pruncul își veghează. 

Chiar dacă pruncul crește, e tot copilul ei,

Rolul tăcut al mamei nu poți nicicând să-l iei,

Ea stă în rugăciune, doar Dumnezeu cunoaște, 

Durerea unei mame, ușor o recunoaște.

       Emilia Dinescu