Femeia din oglindă


 1628. FEMEIA DIN OGLINDĂ 

Am fire albe-n păr, oglinda îmi vorbește, 

Eu știu că totul trece și omu-mbătrânește,

Dar nu mă rușinez, femeia din oglindă,

Acceptă cine este, trecutul nu-l colindă.


Femeia din oglindă, chipul regăsit al inimii,

Emoție în glas, nu lasă loc micimii, 

Ce dacă e bătrână, întoarcere în timp,

Reflecție-n oglindă, copil ca anotimp.


Esență e ce simte, nu ceea ce privește, 

Și cu sinceritate copilu-n ea trăiește, 

Chiar dacă are riduri, e tânără mereu,

Căci ea este copil, copil de Dumnezeu. 

        Emilia Dinescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Fiecare pas al tău mă învață

Gânduri

Femeia misterioasă