Femeia ocean


 1670. FEMEIA OCEAN

În liniște, din valurile înspumate ale vieții, femeia ocean, 

Cu profunzime adâncă rămâne cetățean, 

În valurile dorului care nu apune își face locașul,

Căci simte chemare să fie mereu îngerașul

Care renaștere aduce unde trăiește, 

Neliniște șterge, femeia ocean doar pacea iubește.  

Femeia ocean sunt chiar eu, ești chiar tu, ești femeie,

Valurile dorului care nu apune sunt a inimii cheie.

            Emilia Dinescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Fiecare pas al tău mă învață

Gânduri

Femeia misterioasă