Luceafărul din inima ei

 1650. LUCEAFĂRUL DIN INIMA EI

Luceafărul din inima ei, din inima femeii, e copilul,

Și pentru el, o mamă acceptă chiar exilul,

E vorba de iubire, iubire specială, pentru eternitate, 

E vorba de iubire îmbălsămată doar cu bunătate. 

Chiar dacă stă în umbră, ea stă în rugăciune,

Cu dor și lacrimi multe în șoaptă multe spune,

Ea nu e în lumină, căci umbră vrea să fie,

Copilul să-l conducă spre viață-n veșnicie.  

Cadou este copilul, cadou primit de sus,

Dar în eternitate cadoul trebuie dus,

Nu este o visare, e doar dorință vie,

Dorința unei mame, o mamă doar o știe. 

Luceafărul din inima ei, e darul prețios, 

Nu e nimic mai bun, nimic nu-i mai frumos, 

Nu sunt cuvinte prin care putem să explicăm,

Dar doruri și visare în rugă le adunăm. 

          Emilia Dinescu