Rugăciune pentru bolnavi

 1664. ÎN CAMERA DE SUS 

RUGĂCIUNE PENTRU BOLNAVI

În camera de sus eu strig lângă altar, 

Îți mulțumesc fierbinte că încă mai e har, 

Nu meritam nimic, dar dragostea-ți fierbinte, 

M-a înfiat pe mine și Tu îmi ești Părinte. 

Eu nu mai sunt orfană, nu sunt a nimănui, 

Aș vrea cu rugăciunea în slavă să mă sui,

Să stau doar lângă Tine, să nu mă tem nicicând, 

Căci vreau să fiu cu Tine, Tu vei veni curând. 

Cu listele ce-s scrise la Tine am venit, 

Îți mulțumesc, pe mine, acum Tu m-ai primit,

Tu ești al nostru Medic și Ție ne rugăm, 

Pe fiecare nume în rugă îl strigăm. 

Îți cerem vindecare, îți cerem alinare,

Căci suferința-i cruntă, durerea este mare, 

Îți cerem harul Tău și bunătatea Ta,

În orice suferință durerea este grea. 

Spitalele sunt pline și medicii puțini, 

Și mulți parcă nu-s oameni, au devenit haini,

Nu mai există milă, doar banu-i la putere, 

Au uitat jurământul, ei știu doar a lor vrere.

E multă suferință și boala este grea, 

Când suntem în durere și viața pare rea, 

Ne agățăm de Tine, ești Medicul suprem, 

Ajută-ne, în toate, în Tine să credem.

Nu vrem ca să clacăm, necazul ne pândește, 

Ascultă rugăciunea, ce lacrima șoptește, 

Eu nu mai am cuvinte, dar stau în adorare, 

Ajută-mi să-mi duc crucea și-n astă încercare. 

Mă încred în Tine, Tată, nu vreau ca să cârtesc, 

Prin viața mea și versuri mereu să te slăvesc,

Îți cer doar biruință, pe cale să rămân, 

Și timpul pocăinței nu vreau să îl amân.

În camera de sus strigăm doar cu credință, 

Pământul este groaznic, prin Tine-i biruință, 

Îți mulțumim fierbinte, Tu ne-ai adus aici, 

Te rog, în a Ta slavă, tot Tu să ne ridici.

          Emilia Dinescu