În camera de sus

 1691. ÎN CAMERA DE SUS

În camera de sus e timpul meu de rugă, 

M-așez să stau de vorbă, eu ruga vreau să  ajungă, 

La tronul Tău de har, la tronul Tău de milă, 

Nu merit să m-asculți, dar sunt a Ta copilă. 

Eu nu mai sunt orfană, m-ai înfiat demult,

Iar eu, o păcătoasă, am promis să ascult,

Mi-ai dat Cuvântul Tău, și legea Ta mi-ai dat,

Dar eu, pe calea vieții, mereu le-am neglijat.

Am rătăcit cărarea și m-am pierdut de turmă, 

Dar Tu m-ai căutat, mi-ai găsit a mea urmă, 

Pe umeri m-ai luat și m-ai adus acasă, 

De aceea stau în rugă, eu, oaia păcătoasă. 

E timpul meu de rugă în camera de sus, 

E timpul minunat, deoparte mi l-ai pus,

Tu m-ai chemat pe mine, pe toți Tu ne-ai chemat, 

În lanțul rugăciunii pe care l-ai format. 

Suntem o grupă mică, dar știm că ne iubești, 

În camera de sus, pe rând, Tu ne primești, 

Asculți a noastre șoapte, asculți a nostru dor,

Noi suntem doar o grupă, dar din al Tău popor.

            Emilia Dinescu