În camera de sus


 1733. ÎN CAMERA DE SUS 

E timpul meu de rugă și iată, am venit 

În camera de sus, e timpul meu iubit, 

Orice durere parcă dispare lângă Tine, 

Îți mulțumesc din suflet, că m-ai primit pe mine. 


Eu sunt o păcătoasă, dar vin așa cum sunt, 

Eu vin la rugăciune, nimic nu e mărunt, 

Aduc în fața Ta, o inimă rănită, 

Aduc în rugăciune o grupă strâns unită.


Nu suntem fără vină, suntem greșiți, o știm, 

Ne luăm de mână, Tată, în rugă ne unim,

Dorim să fim cu Tine, dorim doar veșnicia, 

Suntem o grupă mică, prin Tine-i bucuria.  


În camera de sus încă putem intra,

Dar va veni o zi când nu vom mai putea, 

Tu să ne ții de mână, să nu ne părăsești, 

Ca grupă vreau în ceruri pe toți să ne primești. 

         Emilia Dinescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Fiecare pas al tău mă învață

Gânduri

Femeia misterioasă