Inima o bibliotecă de amintiri


 1762. INIMA, O BIBLIOTECĂ DE AMINTIRI 

Inima, o bibliotecă de amintiri, ce parcă-s cărți legate,

Le-am așezat pe două rânduri, cele urâte le-am pus mai în spate, 

Sunt în trecut, pline de praf, așa vreau să le las,

Întoarcere către trecut eu nu vreau, multe am tras.

Sunt pagini negre-n viata mea, dar lasă-le închise, 

Le-aș îngropa, dacă aș putea, nu vor mai fi deschise,

Aș vrea să uit pentru vecie, trecutul mult prea trist,

De acum eu mi-amintesc doar ce-i frumos, exist.

Nu sunt cuvinte să descriu, am ales fericirea,

Pe paginile vieții mele, Domnul a presărat iubirea,

A șters praful durerii, l-a șters definitiv,

Eu mi-am promis în rugă, voi fi doar pozitiv.

           Emilia Dinescu

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Fiecare pas al tău mă învață

Imagine
 1679. FIECARE PAS AL TĂU MĂ ÎNVAȚĂ  Încerc să iau învățătură din ce petrec în viața mea, Chiar dacă poate nu e bună și câteodată pare rea, Descoperire adevărată doar în Scriptură am găsit, Învățătura ei e dreaptă și am văzut cât am greșit.  Și totuși sunt o fericită, învăț din pașii mamei mele, Ea a trecut prin multe-n viață, au fost frumoase, dar și rele, Dar cu răbdare ca de înger, tot ce a fost greu ea a înfruntat,  Și cu iubire neînțeleasă, creștere la toți ne-a dat. Sunt mamă și sunt fericită, din pașii voștri eu învăț,  Copilul meu, îți spun din suflet, eu vreau să învăț, să te răsfăț, Învățătură tu îmi dai prin modul tău pur de gândire,  Mă rog, aș vrea să am și eu, același mod pur de iubire.  Fiecare pas al tău mă învață, să văd cu ochi plini de speranță,  Să am mai mult avânt în toate, dar și mai multă toleranță, Ca un copil aș vrea să fiu, să învăț să cresc în tot ce fac, De aceea cad în rugăciune, mai multe nu mai spun, eu tac.   ...
Citiți mai multe

Gânduri

Imagine
 1646. GÂNDURI  Cel mai bun prieten al omului a fost dintotdeauna Dumnezeu, El este sprijin, siguranță, atunci când totu-i greu, Dar este un adevăr pe care îl simțim neîncetat,  Avem nevoie și de prieteni pe pământ; e adevărat, E timpul de pe urmă și nu-i loialitate, Nu avem siguranță și nu mai e dreptate, Singurătatea-i grea, căci omul e ființă socială,  A fost lăsat să aibă un sprijin, o viață ideală.  Orientare nu-i, când e tristețe în singurătate,  Nu simți un sprijin și nu vezi bunătate,  Căci prietenia e busola inimii, ce-n toate te conduce, Un prieten la nevoie aduce-n viață dulce, Îți îndulcește clipa, un sprijin poate fi, De ai un prieten bun, e drept a-i mulțumi.            Emilia Dinescu
Citiți mai multe

Femeia misterioasă

Imagine
 1678. FEMEIA MISTERIOASĂ  Orice femeie e puțin misterioasă,  Când e misterioasă, femeia e frumoasă, Căci în mister se ascunde doar candoare,  Nu e enigmă, parcă e o floare.  La început e bobocel firav,  Chiar dacă e în umbră, nu-i bolnav, Intensitate maximă devine când e floare, Dorință de iubire și valoare. Femeia misterioasă nu bârfește, Șoapte dincolo de priviri multe primește,  E o enigmă, un mister, o umbră,  Dar viața e intensă, nu e sumbră.  Orice femeie are misterul ei, De ai dorință să citești și vrei, Cu intensitate lupți să o cunoști, Vei constata că nu te recunoști.  Nu e mister, nu e enigmă, nu e secret, Orice femeie pare un duet, Nu suferă de dublă personalitate,  Ci doar dorește puțină libertate.        Emilia Dinescu
Citiți mai multe