Rugăciune


 1756. RUGĂCIUNE

E timpul meu de rugă și iată, am venit, 

Pun sufletul în rugă, căci multe n-am rostit, 

Dar știu că Tu asculți și ruga nerostită,

Eu stau în rugăciune, la Tine sunt primită.


Și lacrima se roagă, cu gândul înspre Tine,

M-ajută, cât mai mult, să stau în rugăciune,

Căci Tu ești tot ce am, chiar dacă nu vorbesc, 

Mă rog pentru acei ce ruga nu iubesc.

              Emilia Dinescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Fiecare pas al tău mă învață

Gânduri

Femeia misterioasă