Gânduri

 2118. GÂNDURI...

E toamnă, cade frunza și bruma o grăbește, 

Pământul îl îmbracă, de frig îl ocrotește, 

O frunză este o frunză, nu-i fără importanță, 

Așa este și omul, cât este-n astă viață. 

E liniște deplină, frunza s-a ofilit,

A fost o vară lungă și rostul și-a împlinit, 

Dar asta nu înseamnă că nu mai e utilă, 

Așa este și omul, nu-i timp de plâns de milă. 

Un fum ne este viața, ușor se risipește, 

Dar omul ce trăiește, el viața o iubește,

De multe ori el poartă tăceri fără cuvinte, 

De multe ori vorbește cu ochii, ține minte.

Fi om și înțelege al vieții rost și al vorbei, 

Nu risipi o clipă, distruge rostul vrajbei, 

Curând e toamna vieții, tăceri fără de glas,

De multe ori vorbesc, spun tot ce a rămas. 

        Emilia Dinescu