Gândul meu în prag de toamnă


 2086. GÂNDUL MEU IN PRAG DE TOAMNĂ 

Tăcere, umbrelă și ploi sunt semne că toamna s-a instalat deja,

Să intru în disperare nu prea m-ar aranja,

Chiar dacă-i ploaie multă, e frig și bate vântul, 

Tot am să ies în parc, miroase fain pământul,

A frunză putrezită și a gutuie coaptă, 

Îmi caut greu cuvântul și rima o spun în șoaptă,

Alunec printre rime și versuri nu găsesc, 

Să spun că-mi place toamna, dar totuși n-o iubesc. 

Îmi iau pantofii noi și caut o băltoacă,

Un chicot de copil, am chef acum de joacă, 

Nu mai contează vârsta, eu știu că nu-s bătrână, 

Sunt tânără demult  și țin viața de mână.

Ce dacă este toamnă, tomnatică sunt eu,

Mă bucur de astă toamnă, așa vrea Dumnezeu, 

Înalț o rugăciune prin ploaie când mă plimb,

Ce dacă este toamnă, nu vreau nimic să schimb,

Mă bucur de ce este, de ceață sau de brumă, 

Alunec cu pantofii căci am călcat pe humă, 

Mă sprijin în baston, un chicot am în suflet,

Și sar într-o băltoacă, mă bucur de al meu umblet.

           Emilia Dinescu

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Fiecare pas al tău mă învață

Imagine
 1679. FIECARE PAS AL TĂU MĂ ÎNVAȚĂ  Încerc să iau învățătură din ce petrec în viața mea, Chiar dacă poate nu e bună și câteodată pare rea, Descoperire adevărată doar în Scriptură am găsit, Învățătura ei e dreaptă și am văzut cât am greșit.  Și totuși sunt o fericită, învăț din pașii mamei mele, Ea a trecut prin multe-n viață, au fost frumoase, dar și rele, Dar cu răbdare ca de înger, tot ce a fost greu ea a înfruntat,  Și cu iubire neînțeleasă, creștere la toți ne-a dat. Sunt mamă și sunt fericită, din pașii voștri eu învăț,  Copilul meu, îți spun din suflet, eu vreau să învăț, să te răsfăț, Învățătură tu îmi dai prin modul tău pur de gândire,  Mă rog, aș vrea să am și eu, același mod pur de iubire.  Fiecare pas al tău mă învață, să văd cu ochi plini de speranță,  Să am mai mult avânt în toate, dar și mai multă toleranță, Ca un copil aș vrea să fiu, să învăț să cresc în tot ce fac, De aceea cad în rugăciune, mai multe nu mai spun, eu tac.   ...
Citiți mai multe

Gânduri

Imagine
 1646. GÂNDURI  Cel mai bun prieten al omului a fost dintotdeauna Dumnezeu, El este sprijin, siguranță, atunci când totu-i greu, Dar este un adevăr pe care îl simțim neîncetat,  Avem nevoie și de prieteni pe pământ; e adevărat, E timpul de pe urmă și nu-i loialitate, Nu avem siguranță și nu mai e dreptate, Singurătatea-i grea, căci omul e ființă socială,  A fost lăsat să aibă un sprijin, o viață ideală.  Orientare nu-i, când e tristețe în singurătate,  Nu simți un sprijin și nu vezi bunătate,  Căci prietenia e busola inimii, ce-n toate te conduce, Un prieten la nevoie aduce-n viață dulce, Îți îndulcește clipa, un sprijin poate fi, De ai un prieten bun, e drept a-i mulțumi.            Emilia Dinescu
Citiți mai multe

Femeia misterioasă

Imagine
 1678. FEMEIA MISTERIOASĂ  Orice femeie e puțin misterioasă,  Când e misterioasă, femeia e frumoasă, Căci în mister se ascunde doar candoare,  Nu e enigmă, parcă e o floare.  La început e bobocel firav,  Chiar dacă e în umbră, nu-i bolnav, Intensitate maximă devine când e floare, Dorință de iubire și valoare. Femeia misterioasă nu bârfește, Șoapte dincolo de priviri multe primește,  E o enigmă, un mister, o umbră,  Dar viața e intensă, nu e sumbră.  Orice femeie are misterul ei, De ai dorință să citești și vrei, Cu intensitate lupți să o cunoști, Vei constata că nu te recunoști.  Nu e mister, nu e enigmă, nu e secret, Orice femeie pare un duet, Nu suferă de dublă personalitate,  Ci doar dorește puțină libertate.        Emilia Dinescu
Citiți mai multe