Gânduri de toamnă

 2090. GÂNDURI DE TOAMNĂ  

Toamna mi-e poftă de castane coapte, aburinde,

Castana-i delicioasă, toamna este bogată în merinde,

Mi-e foame de șerbetul de castane, delicat, 

Nu e rival nimic cu el, e aromat. 

Un foșnet mă trezește din visare, sunt voioasă, 

Lângă băncuța mea căzut-a o castană, chiar frumoasă, 

Un zâmbet a-ți vedea pe chipul meu, de a-ți fi cu mine,

Eu știu că și castanele sălbatice sunt bune.

Deși mă dor genunchii, cu încăpățânare mă aplec,

Multe castane de prin frunze vreau ca să culeg,

Mă duc acasă, le transform într-o tinctură,

Căci reumatismul cere tratament fără măsură.

E liniște în jur, toți sunt demult în casă, 

Ce dacă este frig și vânt, mie nu-mi pasă, 

Iubesc liniștea toamnei și în tăcerea ei,

Înalț o rugăciune, te-ntreb, nu simți și tu, nu vrei?!...

         Emilia Dinescu