În camera de sus

 2116. ÎN CAMERA DE SUS 

Am obosit prea mult, aș vrea să mă odihnesc, 

În camera de sus, Isus, te întâlnesc, 

M-așez lângă altar cu sufletul zdrobit, 

Mă iartă, drag Isuse, mă vait c-am obosit.

Nu mă gândesc la Tine,, Tu duci povara lumii,

Nu doar a mea, Isuse, ci a toată mulțimii, 

Îmi e rușine, Doamne, mă las în slăbiciune, 

Tu ești a mea putere, eu sunt a Ta minune.

În camera de sus când intru mi-este bine,

Aș sta aici mereu, aș sta mereu cu Tine,

Am inima ușoară, mereu îmi dai putere,

Cu Tine și prin Tine îmi trece orice durere.   

E timpul meu de rugă și iată, am venit, 

Cu lacrimi și suspine  mă rog, am obosit, 

Cer pacea Ta divină, cer Duhul Tău cel sfânt, 

La toți ce stau în rugă și plâng pe acest pământ. 

E multă suferință, vin vești ce ne înfioară, 

E multă suferință, mulți își doresc să moară, 

Satana ne lovește, suntem slabi și clacăm, 

Luptă în lupta noastră, atât noi te rugăm. 

Venim uniți în rugă și listele am adus, 

Vorbim în rugăciune cu Tatăl cel de sus,

Căci El ne-a înfiat, El ne-a adus aici, 

Vino și Tu la rugă, singur nu te ridici. 

Uniți în rugăciune strigăm a noastre liste,

E multă suferință și suflete-s triste, 

Pe patul de spital mulți zac fără putere,

Tu ești al nostru Medic, Tu poți să iei durere. 

E timpul de pe urmă și mulți ne rătăcim, 

Ajută-ne la Tine în rugă venim,

Să stăm la ce e scris, căci Biblia vorbește, 

În timpul de pe urmă și harul se sfârșește.

Cât încă este har, să fim lumini și faruri, 

Fecioare înțelepte, avem mai multe daruri, 

Căci Tu ne-ai înzestrat, noi trebuie să vorbim,

De nu știm prin cuvinte, prin viața ce o trăim. 

Lucrarea nu-i a noastră, noi azi doar semănăm, 

Dar rodul în hambar nu noi îl adunăm, 

Curând vine Hristos, El azi ne mântuiește, 

Primește-l prin credință, căci Domnul te iubește. 

Curând se încheie timpul, curând Hristos revine, 

Până atunci în rugă aș vrea să stai cu mine,

Să mă susții în rugă, să te susțin și eu,

Apoi o veșnicie să stăm cu Dumnezeu.

          Emilia Dinescu