Gânduri


 2132. GÂNDURI 

În tăcere trec anii, mi-aduc bine aminte, 

Eram copil, ca alții, nu am fost prea cuminte, 

Un pas eu am făcut, chiar într-o toamnă rece, 

Și a mea copilărie a îndrăznit să plece.


Atunci m-am bucurat, am devenit majoră, 

Regret și astăzi clipa, n-am fost destul minoră, 

O frunză este viața, demult mă simt bătrână, 

Trec clipele întruna, e o altă săptămână.


Toamna în care nu ne-am mai găsit, 

Am realizat, copilul ce a fost demult ne-a părăsit, 

Speranță nu mai e, timpul nu se întoarce,  

E toamna vieții noastre, ne place, nu ne place.

          Emilia Dinescu

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Fiecare pas al tău mă învață

Gânduri

Femeia misterioasă