Poezie Dinescu Emilia Dana

 726. SFATURI PENTRU MAME Am devenit mămici, nu ne convine  Când răzvrătiții prunci ne stau în cale,  Dar dă-mi voie să te întreb, acum pe tine, Tu cum făceai în calea  mamei tale? Ai fost copil, te rog adu-ți aminte  Prin ce ai trecut și nu te supăra  Când pruncul tău se pare că te minte,  Încearcă să-l îndrepți și nu te întrista.  Să nu uităm copilăria toată, Așa ca ei, am fost mai ieri și noi,  Încearcă să fi mamă bună, înțeleaptă  Și astfel va fi pace nu război.        Emilia Dinescu

 725. DE ZIUA MAMEI  De ziua mamei, iată stau pe gânduri,  Aș vrea s-aștern cele mai bune gânduri,  Dar gândul meu pleacă-n copilărie,  Penelul meu nu poate să mai scrie.  Mă văd copil în casa părintească,  Copil ce își dorește mare ca să crească,  Să nu mai aibă reguli, interdicții,  Copilul răzvrătit ce nu-și  crede părinții.  Și văd că-i casa plină, suntem toți,  Eu, frații mei; nu știu să înțelegi de poți,  Nu aveam multe, dar eram uniți,  Eram tot timpul puși pe glume, fericiți.  O văd pe mama mea-n bucătărie  De multe ori ce să gătească, nu mai știe,  Dar grija ei, noi nu simțeam, eram copii  Și tu ai fost copil și poate știi...  Acum, când am crescut și sunt părinte  Și în memorie o văd și am în minte,  Trecutul  mamei, eu o  înțeleg, mă pun în locul ei, Eram viteji, zburdalnici... ce mai vrei.  Trăiesc și o văd acum pe mama,   Aș vrea să înțeleagă că ...

 724. CLIPELE ȘI TIMPUL MEU Stau acum și mă gândesc  Câte clipe risipesc,  Clipele ce-s pentru mine  Și-s trăite fără Tine. Ajută-mă, Domnul meu,  Ca să prețuiesc mereu,  Timpul acesta minunat  Pe care Tu mi l-ai dat.  Să stau mereu lângă Tine  Câtă viață e în mine,  Nu vreau să mă depărtez  De Tine și al meu crez. Dă-mi putere să înțeleg   Drumul pe care eu merg,  Vreau să te însoțesc mereu  Căci ești al meu Dumnezeu.  Inima mea bate în piept,  Vreau să merg pe drumul drept,  Clipele și timpul meu  Sunt cadoul sfânt al Tău.  Sunt în viață și trăiesc,  Tată, Ție-ți mulțumesc  Tot ce am e de la Tine  Și mă plec în rugăciune.            Emilia Dinescu

 723. AMARĂ STRĂINĂTATE  Amară străinătate,  Tu mi-ai  dus puiul departe,  De e rău sau de e bine,  Eu nu știu și nu mi-e bine, Îmi e dor și simt că mor, Zilnic mă usuc de dor,  Sunt departe azi de el  Și mă rog mereu cu zel,  Doamne, Tu să-l ocrotești, De rele să îl ferești  Și mintea să-i luminezi.  Copilul meu a plecat  Departe într-un alt stat,  Dar știu că Tu îl însoțești  Și te rog să-l ocrotești,   Să-i dai multă înțelepciune,  Să facă lucruri doar bune,  Să nu uite ce a învățat  Cât timp cu mine a stat,  Să nu uite ce e sfânt.  Doamne, vreau să-l văd umblând  Pe calea ta minunată,  Să aibă viața salvată  Și apoi o veșnicie  Să cântăm cântece o mie.         Emilia Dinescu

 722. CU CE AM GREȘIT? Cu ce am greșit că mi-am  dorit iubire?  Și unde am greșit că am sperat mereu?  E greu să văd și parcă mi-e rușine,  Să-mi recunosc că vinovată-s eu...  Sunt vinovată c-așteptând schimbarea,  Eu m-am schimbat și  m-am închis în mine,  În loc să părăsesc pe loc cărarea  Pe care mă-ndreptam înspre ruine.          Emilia Dinescu

 721. LA MULTI ANI, ELENA! Încă este dimineață, Soarele n-a răsărit,  Versul ce îl scriu acuma  Pentru tine e împletit,  Pun în el multă iubire  Dragostea ce eu ți-o port  Și-ți urez doar fericire  Și mă rog... atâta pot,  Dumnezeu să nu te lase, Clipele ce trec mereu  Să trezească-n în tine gândul  Că te voi iubi mereu.  Chiar dacă suntem departe  Clipele doar ne unesc, M-am gândit să scriu acuma  Și să spun ce îți doresc.  Dar cuvintele-s puține  Și nu știu a exprima  Iubirea ce stă în mine,  Tu ești surioara mea. Strig la Domnul, strig întruna  Și vreau ca cerul să-ți dea  Sănătate multă, multă, Vreau a te binecuvânta, Să ai multă fericire,  Împletită cu iubire,  Să fi de rele păzită,  De Dumnezeu ocrotită.  La mulți ani cu sănătate  Dumnezeu să-ți dea de toate,  Multă, multă înțelepciune  S-alegi căile ce-s bune, Să alegi ce e curat  Căci Dumnezeu te...

 720. CRIMA COPILĂRIEI  În leagănul amintirilor,  În rugăciunea mea, azi m-am plimbat,  A fost odată, am fost copii, s-a terminat,  Copilăria ne-a abandonat Sau mai degrabă, noi am clacat, Am omorât copilul din noi  Când l-am ignorat.       Emilia Dinescu

 719. LA MULTI ANI, IONUȚ! Azi când este ziua ta, Mă aplec să scriu ceva,   Câteva idei s-aștern,  Să rămână în etern,  Gândurile mi le adun  Și mă pregătesc să spun  O urare doar de bine, Un gând bun, doar pentru tine.  Timpul trece, nu e leac, Ceasul ticăie, tic-tac  Chiar dacă îmbătrânim,  În suflet întinerim  Și-ți doresc de ziua ta  Să privești spre altceva,   Privește spre viitor  Și privește cu mult dor,  Cu speranță  de mai bine,  Cu gândul la zări senine. Ce pot eu să îți doresc,  Versurile parcă cresc,  Îți doresc doar fericire, Sănătate, împlinire  Și dacă chiar dai de greu  Privește spre Dumnezeu  Căci El doar te-a ocrotit  Și de necaz te-a ferit, El te-a binecuvântat  Și nu te-a abandonat,  Dragul meu, eu vreau să-ți spun  Că în viață tot ce-i bun  Să se reverse la tine,  Să fie tot timpul bine,  Greul să te ocolească,  N...

 718. DRAGOSTE DIVINĂ  Privesc în urmă la viața mea,  Ea pe alocuri a fost grea,  Dar Dumnezeu a fost cu mine  Și când privesc, îmi e rușine  Ca să mă vait sau să cârtesc,  De aceea eu doar mulțumesc  Pentru că după întristare  În viața mea a fost și soare  Și după ploaie și furtună   Mereu a venit și zi bună,   De aceea eu voi mulțumi  Lui Dumnezeu cât voi trăi  C-atunci când eu nu îl vedeam  În mine eu îl regăseam  Și când credeam că-s părăsită  Îmi arăta că sunt iubită.           Emilia Dinescu

 717. OPTIMISM Trecem prin viață, timpul trece,  Pe lângă noi mult se petrece  Chiar dacă poate suntem triști,  Să nu spunem ghinioniști, Să căutăm ce e frumos  Cu chipul mereu luminos,  Să privim paharul plin  De darul cerului divin.         Emilia Dinescu

 716. LA MULȚI ANI, RADU! Au trecut anii peste noi,   Erai micuț, erai vioi,  Copil zglobiu cu păr bălai  Erai divin, ca rupt din rai.  Copilul meu vei fi mereu  Chiar dacă ție-ți pare greu,  Te vrei adult adevărat,  Eu te privesc cu un oftat  Căci vreau să porți copilăria  Tot timpul, ca și omenia,  În inimă să fii copil mereu  Căci ca copil nu este greu.  Ai vise multe, aspirații  Și multe, multe înclinații, Te rog să fi așa mereu  Copilul din trecutul meu,  Ce îți doresc, să se împlinească,  Nu poate nimeni să-ți  dorească   Ceva mai sfânt și mai curat  Decât ca mine, al meu băiat,  Eu vreau ca să fii fericit  Și să nu uiți că ești iubit  În primul rând de Dumnezeu  Apoi, urmez pe listă eu.  Da, te iubesc, fii fericit  Căci te iubesc în infinit  Și acum că este ziua ta,  Vreau să-mi exprim doar dragostea  Căci gândurile-s doar spre...

 715. SFATURI COPILĂREȘTI  Nu tăia aripile unui copillaș  Căci are sufletul de îngeraș,  Nu e perfect, copiii nu-s la fel, Dar are în el un blând, cald suflețel,  Nu îl  răni chiar dacă e micuț  Sau poate ție-ți pare mai prostuț, Îți garantez că sigur nu vezi bine,  Atunci Hristos, nu poate fi cu tine  Căci El nu a văzut copiii răi sau buni,  El a văzut copiii mici minuni,  I-a luat pe toți la piept, i-a sărutat  Și prin sărutul sfânt i-a binecuvântat.  Copiii sunt copii, nu-s diferiți  Doar noi greșim că-i vrem, poate mai sfinți,  Ei sunt sublimi, sunt puri, nevinovați, Aveți de grijă ce drum le arătați Căci ei mâine vor fi cum sunteți voi, Copiii sunt curați, nu-i murdăriți voi cu noroi,  Nu-i poleiți... doar să îi educați În spiritul Scripturii, creștini adevărați.           Emilia Dinescu

 714. GÂNDURI TRISTE  Mulți sunt departe azi de  Dumnezeu,  Deși sunt mică, vreau să-i cânt și eu,  Chiar dacă nu mă vreți, nu mă doriți,  Eu vă întreb, cu ce sunteți mai sfinți? Cu ce sunteți mai buni voi decât alții?  Voi ce ades bârfiți și judecați chiar frații,  Suntem divini chiar dacă diferiți,  Vă rog din suflet, adevărul să primiți,  Să nu ne credem mari c-apoi o să cădem,  Să nu ne credem mici, să fim precum părem  Căci Dumnezeu ne vrea uniți și mântuiți,  La marea de cristal, cu toții fericiți.          Emilia Dinescu

 713. DECLARAȚIA UNUI COPIL  Copii sunt creați de Dumnezeu, De Dumnezeu am fost creată eu,  Sunt un copil din trupul lui Hristos,  Ce poate fi pe lumea asta mai frumos?  Am inimă în piept, o inimă ce bate  Și-n inimă la mine-s multe șoapte, Sunt specială pentru mama mea  Și sunt o dulce pentru tatăl meu,  Dar cel mai mare dar sunt pentru Dumnezeu  Căci m-a creat exact așa cum sunt, Sunt  fiica Lui, mi-e Tată pe pământ  Chiar dacă mulți mă văd doar un copil,  În piept am sentimente și eu știu  Căci mă iubește așa cum sunt  Și îl iubesc și eu pe acest pământ.             Emilia Dinescu

 712. GÂNDUL SPRE BINE Gândurile ne însoțesc  Și ușor se risipesc, De-i un gând să faci un bine  Fă-l atunci când gândul vine, Fă-l  atunci când ești zorit  Căci un lucru împlinit,   Va rămâne scris în Carte,  Binele nu ne desparte  De ce e de împlinit.          Emilia Dinescu

 711. SĂ FIU POZITIVĂ  Azi m-am plimbat în parc, imaginar, Era superb căci mi-am făcut un dar,  Am lăsat griji, m-am așezat  pe bancă, Era feeric, divin, totul parcă, Nu ce era în jur acum descriu  Căci parcă n-am văzut nimic, nu știu,  Descriu ce sufletu-mi simțea fără necaz  Și am văzut că viața, parcă are haz,  De acum eu mi-am propus să las durere,  Să iau ce-i bun în viață,  ce-i plăcere, Să văd paharul plin ce l-ai lăsat,  Să nu mai văd din ce s-a consumat.  Am să zâmbesc chiar de necazul vine  Căci știu că tot ce-i bun în viață e în mine  Și am să râd, și am să mă distrez  Căci fericirea mea nu-i să visez.            Emilia Dinescu

 710. TRECUT ȘI VIITOR  Privesc în depărtare, în trecut,  Nu văd nimic să pară bun din ce am făcut,  Văd urme de noroi, sunt întinată,  Văd pete și defecte, sunt o condamnată;  Merit să mor căci am greșit mereu, Dar vii, Isuse, Tu cu harul Tău  Mă mângâi, mă privești cu îndurare  Căci Tu nu vrei a omului pierzare,  Tu vrei să ne primești dacă venim la Tine, Dar cum să vin, Isuse, mi-e rușine    Căci Tu ești sfânt, ești Miel nevinovat,  Eu sunt un om cu viața plină de păcat,  Am haina întinată, nu-s pregătit de nuntă,  Dar ce aud, o, Doamne, cântec de alăută, Haina îmi e curată, coroana Tu mi-ai dat,  Sunt păcătos Isuse, un păcătos iertat.        Emilia Dinescu

 709. IERTAȚI-MĂ  Iertați-mă, c-am eșuat ca mamă  Și n-am știut să mă împart mai bine, Acum, privind în urmă, bag de seamă   Că am greșit, greșeala e în mine. Iertați-mă că am greșit adesea,   Nu am știut să fiu mai fermă, mai cu avânt,  Sunt om și am greșeli nenumărate,  Nu pot să spun c-aș fi acum vreun sfânt. Iertați-mă că am greșit ca fiică,  Nu v-am adus eu zâmbet, bucurie,  Regret, privesc în urmă doar o clipă,  Of, de ai veni înapoi copilărie!              Emilia Dinescu

 708. REFLECTARE Gândurile-mi rătăcesc  Pe cărări pustii și reci,  Hoinăresc și rătăcesc,  Țelul parcă nu-și găsesc.  Totu-i trist și înnorat   De când dragostea a plecat, Totu-i sumbru și e trist  În viața unui artist.  Jucăm rolul fiecare,  Viața-i scena noastră mare,  Jucăm rolul și am plecat,   Dar în urmă ce am lăsat?!...            Emilia Dinescu

 707. IERTAȚI-MĂ   Iertați-mă că nu v-am spus  De suferința mea,  Iertați-mă că v-am adus  O suferință grea,  Iertați-mă că n-am putut  Să vă ofer mai mult,  Iertați-mă că n-am știut  Un zâmbet să aduc.        Emilia Dinescu

706. AVEREA MEA Nu am averi să las în urma mea  Doar trei copii, asta-i averea mea, Îi criticați, nu sunt deosebiți,  Dar eu vă spun, sunt cei mai fericiți,  Căci sunt ai mei și îi iubesc nespus  Și vreau să fie unici, cum v-am spus,  Nu vreau să mă dau mare, să bârfesc, Dar eu îi văd frumos, căci îi iubesc  Și i-am crescut cum am putut mai bine, Da, mă mândresc și nu îmi e rușine  Chiar dacă au greșit, eu i-am iertat, Greșelile ce au fost, eu le-am uitat  Ei sunt ai mei, ei sunt averea mea,  Credeți-mă  că nu vreau altceva,  De ai averi, de ai palate  Poți să ai visuri multe, spulberate,  Dar eu am doar a mea avere pe pământ  Și o voi iubi și  voi striga la Domnul, tot plângând  Căci e averea mea și o vreau în cer  E singura ce o pot avea, nu-i  un mister  Căci vom petrece veșnicia impreună  Și vom cânta purtând a cerului cunună.          Emilia Dinescu  

 705. LĂSAȚI MĂȘTILE SĂ CADĂ  Lăsați măștile să cadă,  Vă rog, nu le mai purtați, Domnul nostru vrea să vadă  Fața noastră, nu vrea falși.  Domnul astăzi, ne cunoaște,  Știe ce și cum suntem, Dar vrea să lăsăm minciuna  Și ranchiuna... și mândria...  Tot ce e mișel...       Emilia Dinescu

704. PE CĂRĂRI STRĂINE  Rătăcesc pe cărări pustii,  Departe de casă eu sunt,  Nu mai e mult și ai să vii,  Dar am prins rădăcini pe bătrânul pământ.  Ne place aici, cu păcat ne hrănim  Și lumea în noi a pătruns,  Dragostea noastră profundă s-a dus,  Iubirea de Tine a murit.  Dormim și visăm c-ai să vii,  Știm, cunoaștem Cuvântul ce ai zis,  Uleiul din candele e puțin,  Pe cărări străine rătăcim.            Emilia Dinescu  

 703. DIZABILITATE O persoană cu handicap e desconsiderată  Deși luptă ca lumea să nu vadă  Defectele ce trupul îi cuprind  Și sentimente multe-n suflet sting.  Un loc de muncă poate ne dorim,  Dar să ieșim în față ne sfiim,   Un loc de muncă chiar de îl avem,  Muncim pe rupte, dar marginalizați suntem. Dorim s-avem familii, să fim în rând cu toți,  Dar stăm în banca noastră, suntem luați de proști, Dorim să fim părinți, s-avem copiii noștri,  Dar nu suntem lăsați... căci parc-am fi ai voștri.  Luptăm în viața noastră, luptăm ca să trăim, Prin vene avem sânge ca voi, n-avem venin,  În piepturi avem inimi și sentimente-n noi, Dar nu știu, ce anume a creat acest război.        Emilia Dinescu

 702. DURERE Dezamăgiri cumplite mă cuprind,  În suflet amintirile se aprind, Durerile ce în cenușă le-am închis,  Au înviat; un foc puternic m-a cuprins. Aș fi dorit ca visele ce le-am trăit,  Speranțele ce-n suflet mi-au nutrit,  Să se împlinească, dar m-au părăsit  Atunci când tu, durere m-ai lovit. M-au înșelat acei ce i-am iubit,  Am vrut să iert, să uit, dar m-am mințit,  Atunci când tu iubești și ești lovit,  Rămâi c-un gust amar, căci ești rănit.            Emilia Dinescu

 701. TE IUBESC, ANA I-am îngăduit gândului să zburde  Prin file îngălbenite și foi ude, Am căutat mesajul potrivit,  Dar iartă-mă, te rog, nu l-am găsit.  M-apuc să scriu, cuvinte nu găsesc  Căci rimele eu astăzi le trăiesc,  Aș vrea să curgă și să scriu ce simt, Dar dragostea în vers n-am să cuprind.  Nu sunt cuvinte pentru tine, draga mea, În care să pot exprima ceva, Sunt sentimente care se întâlnesc  Și se cuprind în simplul te iubesc.  Cu dragoste încerc să împletesc  Un vers, să-ți spun tot ce-ți doresc, Dar Dumnezeu mi-e  martor, eu nu reușesc,  Să trec peste cuvântul te iubesc.  Te port în rugăciune, draga mea Și vreau ca Dumnezeu să fie-n viața ta, Să te-nsoțească oriunde ai fi, Să-ți pregătească multe bucurii.  Și aș vrea ca să mă ierți dacă greșesc  Acum, în suflet, aș vrea să pășesc, Să șterg ce a fost urât, să pun numai frumos  Căci tu ești pentru mine un dar prea prețios.  Ești sora mea c...

700. DORUL Dorul azi mă asuprește,  Inima simt că pocnește,  Sunt pustie, nu trăiesc  Doar prin viață mă târăsc,  Sunt buimac, al nimănui,  Dorul meu cui să îl spui?!...          Emilia Dinescu  

699. M-AM PIERDUT  M-am pierdut printre rânduri, M-am pierdut printre gânduri,  Aș vrea să mă regăsesc,  Dar nu îndrăznesc...  Mă sperie tot ce sunt eu,  Mă sperie ce am devenit  Căci drumul eu am rătăcit,  Sunt pustiit...          Emilia Dinescu  

698. SOARELE  În această dimineață,  Soarele ne mai răsfață,  Brațele-i ne îmbrățișează   Și căldură ne donează,  Noi nu-i dăruim nimic,  Soarele ne e amic,  El ne dă, el dăruiește,  De la noi, el nu primește.  Tot așa, Hristos mereu  Ne primește, tot mereu  Chiar dacă noi tot greșim,  Ne așteaptă să venim.         Emilia Dinescu  

 697. DEPĂNĂM AMINTIRI  Depănăm amintiri,  Privim în trecut,  Vedem, revedem  Tot ce a durut,   Dar și frumusețe  Și ce a fost divin,  Privim în trecut, Depănăm amintiri.       Emilia Dinescu

 696. GÂNDURI TRISTE  Iartă-mă că am sperat  Până când s-a înserat   Că tot se va lumina  Și o să am iubirea ta.  Dar acum s-a întunecat,   Adevăr crunt am aflat,  Tu nu poți să mă iubești  Cât în lumea ta trăiești.  Lumea ta e egoistă,  Am obosit să fiu tristă,  Să mă las manipulată   Și să sper la altă soartă,  Vreau ca să mă depărtez,  Dar puțin știu că trișez   Chiar dacă eu am plecat  Iubirea n-am vindecat.        Emilia Dinescu

 695. VREAU  Speranțe năruite  Și vise neîmplinite,   Le arunc acum pe toate,  Nu vreau să aud șoapte,  Nu vreau vorbe deșarte,  Vreau să îmi fii aproape.          Emilia Dinescu

 694. TE ROG SĂ VII  Coboară Doamne, jos din cer,  Coboară lângă mine  Căci rănile de pe pământ  Le simt acum în mine.  Coroana cea de spini, Ce-i plină doar de mărăcini,   Inima azi mi-a străpuns  Te rog, să vii al meu, Isus.  Și bicele ce carnea Ta  Au sfârtecat și au zdrobit,   Azi mi-au străpuns inimioara,  Te rog să vii, iubit Isus.         Emilia Dinescu

 693. IARTĂ-MĂ  Iartă-mă pentru rugăciunile nerostite  Și pentru clipele ce-s risipite,  Iartă-mă pentru tot păcatul meu  Pe care-l săvârșesc cu voia, eu  Și pentru tot ce am greșit  Chiar dacă asta, Doamne, n-am voit.            Emilia Dinescu

692. M-AI SALVAT  Doamne, Tu m-ai  cunoscut,  Știi cât rău eu am făcut,  Dar în bunătatea Ta,  Ai șters vina mea cea grea,  M-ai salvat de la pieire  Prin a Ta sfântă jertfire.            Emilia Dinescu  

 691. LÂNGĂ CRUCE  Lângă cruce vreau să vin,  Tu ești Mielul meu divin,  Lângă cruce vreau să stau  Și pedeapsa să mi-o iau  Căci eu azi te-am răstignit  Cu tot ce am păcătuit,  Căci eu te-am crucificat  Și pe mine m-ai salvat.            Emilia Dinescu

 690. CLIPELE Clipele se scurg în noapte,  Clipele ce sunt deșarte  Petrecute prea departe  De adevăr și dreptate. Clipele se scurg rapid, Timpul este pe sfârșit,  Orologiul iată bate, Clipele sunt încheiate.           Emilia Dinescu

 689. VREAU Te rog, Doamne, privește către mine Eu, păcătoasa, strig acum la Tine  Te rog să ștergi păcatul meu murdar, Vreau mântuirea cât mai este har.  Vreau să mă îmbraci în haina Ta curată,  Veșmântul meu și haina mea-i pătată,  Vreau o coroană ca să o depun  La cruce; căci nu am nimic, nimic nu-i bun.         Emilia Dinescu

 688. PĂCATUL GREU  Tată Ceresc, privește-mă  cum sunt,  Sunt o parșivă, om rar pe pământ  Căci am promis c-am să mă pocăiesc,  Dar zi de zi și ceas de ceas, greșesc,  Mă văd cum sunt, dar mă afund mereu  Și știu că-i rău, păcatul este greu.          Emilia Dinescu

 687. SUFLETUL RĂNIT  Ți-am pus sufletul în palmă  Și tu l-ai strâns,    L-ai strâns până l-ai făcut fărâme,   Fărâme care ți-au scăpat printre degete  Și s-au împrăștiat în văzduh  Și astfel m-ai pierdut...  Nu îți mai aparțin,  Dar ceea ce nu știi E că pe fiecare bucată a rămas amprenta ta  Și fiecare bucată s-ar întoarce la tine,  Dar se teme de multele răni provocate...          Emilia Dinescu

 686. GREȘELI... Multe aș fi vrut să fie altfel, Nu le înțeleg dar, Doamne, Tu le știi,  Sunt gânduri ce strivesc și nu-mi dau pace  Căci am greșit în multe, Tu le știi...  Dar nu le ții în seamă, le-ai iertat,  Ajută-mă, o, Doamne să mă iert și eu,  Dar să nu uit, să iau ce-i bun, ce am învățat  Căci altfel din greșeală în greșeală merg mereu.         Emilia Dinescu

 685. MULȚUMESC  Tatăl meu din ceruri, Azi iți mulțumesc  C-ai milă de mine  Chiar și când greșesc.  Tu m-ai căutat  În groapa cea neagră,  Eram în mocirlă,  Tu m-ai tras afară.      Emilia Dinescu

684. COPIII MEI Doamne vreau să-ți mulțumesc,  Sunt în viață și trăiesc,  Eu copiii mei, privesc  Și atâta îmi doresc  Să îi am în veșnicie,   Să fim a ta bucurie.  Doamne, eu îți mulțumesc  Pentru feciorii ce-i cresc,  Am vrut să am și o fetiță,  Dar n-a fost a Ta dorință,  Dar Doamne sunt împlinită,  Sunt o mamă fericită   Mi-ai dat trei podoabe-n casă,   Trei brazi să îi pun la masă, Trei odrasle, trei bujori  Căci băieții mei sunt flori,  Flori și au o rădăcină  Înfiptă adânc în inimă.  Doamne, știi cât te iubesc,  Pentru puii mei trăiesc  Și n-am cum să-ți mulțumesc, Cuvintele nu găsesc  Căci Tu, Doamne mi i-ai dat, Mult mai binecuvântat, Sunt o mamă fericită  Căci am viața împlinită.            Emilia Dinescu  

 683. GÂNDURI  Soarele se înalță din mare, Privim cu uimire în zare,  Totu-i sublim și măreț, Dar oare gândim c-al Tău preț   E un dar... e sublim... e divin.          Emilia Dinescu

 682. SUNT UN PĂCĂTOS  Doamne, Dumnezeul meu,  Eu știu că greșesc mereu,  Sunt un laș, sunt un fricos,  Cel mai mare păcătos,  Sunt departe de a fi sfânt,  Am dreptul la un mormânt,  Dar prin har eu sunt salvat,  De moarte eliberat.                Emilia Dinescu

681. IERTAȚI-MĂ   Iertați-mă de v-am jignit   Cu vorbele ce le-am rostit,   N-am vrut, să spun ce am grăit,  Eu vorbele nu mi-am găsit  Și am jignit, nu am dorit, Dar am rănit și ați suferit,  Iertați-mă, nu am știut,  Să spun cuvântul și a durut.                   Emilia Dinescu  

 680. DESPRE COPII Ne criticăm copiii Că au plecat în lume,  Nu ne gândim anume  Că am greșit mereu  Prin viața noastră,  Prin zelul nostru,  Prin faptul...  C-am uitat de Dumnezeu.  Am coborât stindardul rugăciunii  Doar am vorbit, prin predici  Mereu i-am criticat,  Considerând că suntem drepți, Că avem dreptul, ca părinți  I-am judecat.              Emilia Dinescu

 679. GÂNDURI  M-am hrănit cu speranțe,  M-am hrănit cu vise, Nu ți-am cerut nimic  Decât să accepți a mea iubire,  Dar n-ai înțeles Căci m-am lăsat pe mine, pentru tine.                Emilia Dinescu

 678. GÂNDURI TRISTE  Doamne, Dumnezeul meu,  Mie mi-este tare greu,  Drumu-i plin de mărăcini,  Calea-i plină de ciulini,  Pe ce drum am apucat... Uite, acuma s-a înserat,   Noaptea neagră va veni  Oare te voi regăsi?  Doamne, umblu prin pustiu,  Eu trăiesc dar nu sunt viu,  Astăzi umblu prin deșert  Căci n-am ales drumul drept,  Am ales calea cea largă  Lumea toată să mă placă,  N-am ales calea îngustă,  Doamne sunt exact, o muscă  Am ales tot ce-i murdar  Și am respins curatul har.             Emilia Dinescu

 677. DE CE? De ce?  De ce mi s-au spulberat visele?  De ce mi s-au năruit  speranțele?  De ce acum eu nu mă regăsesc?  De ce? De ce?  De ce deși sunt goală, astăzi mai trăiesc?  De ce s-au rupt și gânduri și speranțe?  De ce e viața asta un eșec?  De ce? De ce?               Emilia Dinescu